FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a face, a realiza. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur².

făuri vt [At: BĂRAC, T. 38 / V: (rar) ~ra / P: fă-u~ / Pzi: ~esc / E: faur²] 1 (Înv) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal. 2 (Înv) A confecționa (1). 3 A crea 4 A construi (1).

FĂURI (-resc) vb. tr. 1 ⊕ A lucra fierul bătîndu-l cu ciocanul, după ce a fost înroșit în foc: mi se pare că aud Ciclopii făurind fulgerele lui Joe NEGR. ¶ 2 pr. ext. A lucra ori-ce alt lucru, a-i da o formă, a plăsmui: se puse nebunul de Vulcan de mi-ți făuri, din pămînt amestecat cu lacrimi, o fetișcană ... frumoasă ISP. ¶ 3 Fig. A crea, a plăsmui, a născoci, a scorni: își făureau o lume primejdioasă de iluzii D. -ZAMF. [faur].

FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur².

FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. Fiecare tonă de metal sau de grîne, fiecare promoție de ingineri sau de învățători, fiecare curs de alfabetizare sau de universitate, fiecare zi a patriei noastre arată că masele făuresc istoria. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/2. Poezia toamnei îmi fură sufletul și, ca să scap de urîtul pocit și hursuz, mă pun să făuresc versuri. PĂUN-PINCIO, P. 129. ◊ Refl. pas. Statul democrat-popular s-a făurit și s-a consolidat în focul unor înverșunate lupte de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 2. (Învechit; cu privire la un metal sau un obiect de metal) A lucra (prin forjare cu ciocanul); p. ext. a fabrica. (Poetic) Un suflet tînăr ne străbate Și ne îndeamnă către cer – Din suferinți abia-ndurate Ne-am făurit armuri de fier. CERNA, P. 34. N-aș vrea să pun mîna... la făurit de lanțuri. ALECSANDRI, T. 1535 ◊ (Absol., rar, cu privire la orice obiect) Pietrarii lui Manole... ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513.

A FĂURI ~esc tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur

făurì v. 1. a bate fierul și alte metale spre a le da o formă: a făuri lanțuri; 2. fig. a plăsmui. [Lat. FABRIRE].

făura v vz făuri

făurésc v. tr. (d. faur). Lit. Fabric, fac: a făuri o sabie. Fig. Ticluĭesc: a făuri o mincĭună.

făuri (a ~) (desp. fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, 3 sg. făurește, imperf. 1 făuream; conj. prez. 1 sg. să făuresc, 3 să făurească

făuri (a ~) (fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, imperf. 3 sg. făurea; conj. prez. 3 să făurească

făuri vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, imperf. 3 sg. făurea; conj. prez. 3 sg. și pl. făurească

FĂURI vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.

FĂURI vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. a efectua, a executa, a face, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.)

A făuri ≠ a distruge

FACIT INDIGNATIO VERSUS (lat.) indignarea făurește versuri – Iuvenal, „Satirae”, I, 79. Nemulțumirea, sentimentul de revoltă stimulează talentul poetului.