fățare sf [At: DOSOFTEI, PS. 12 / V: fățar sn / Pl: ~țări / E: față + -ar] 1 (Pop) Loc unde se treieră cerealele. 2 (Trs; șîf fațar] Față de masă. 3 (Înv) Ipocrizie.

FĂȚARE sf. Fața ariei, locul unde se treieră cerealele [lat. *faciaria].

FĂȚARE ~ări f. Loc special amenajat pentru treierat; arie /<lat. facialis

fățare (fățar) f. și n. fața ariei: mână iepele d’asupra fățarului POP. [Lat. FACIALIS].

fățáre f., pl. fățărĭ (d. față). Est. Rar. Arie, fața ariiĭ. Vechĭ. Fățărnicie.

fățar sn vz fățare

fățare s.f. (reg.) 1. față de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. față de masă; pânzătură, măsăriță, pomeselnic. 3. (înv.) fățărnicie, fățărie, prefăcătorie, ipocrizie.