42 de definiții pentru galben (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GALBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., s. n., s. m., s. f. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii etc. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună. ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = soi de viță-de-vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) galbin, -ă adj., s. n., s. m.] – Lat. galbinus.

galben, ~ă [At: TETRAEV. (1574), 245 / V: (reg) ~băn, ~bân, ~bin / Pl: ~i, ~e / E: ml galbinus] 1 a De culoarea aurului, a lămâii, a mălaiului. 2 a (Îc) ~ deschis sau ~pal Gălbui. 3 a (Îc) ~ închis De o nuanță galbenă (1) mai întunecată. 4 a (Pop; îs) ~ ca șofranul De o nuanță galbenă (1) intensă, aproape strălucitoare. 5 a (Îc) ~ verzui De o nuanță galbenă (1) care bate înspre verde-deschis. 6 sn Culoare fundamentală a spectrului solar, situat între portocaliu și verde. 7 av (Îe) A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor A-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. 8 a (D. culoarea feței unei persoane sau d. părțile corpului; pex; d. oameni) Palid. 9 a (Îe) ~ de spaimă Care s-a făcut (brusc) palid din cauza unei spaime puternice. 10-11 a (Îe) A se face sau a fi ~ ca ceara (sau ca turta de ceară sau ca lămâia) A se face sau a fi palid din cauza unei boli sau a unei emoții. 12 a (Îc) Friguri ~e Boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, care se caracterizează prin febră și colorarea pielii în galben (2). 13 a (Irn; îe) ~ de gras Foarte slab și palid Si: străveziu Cf vânăt. 14 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galben-brună a pielii. 15 a (D. părul oamenilor) Blond Si: (pop) bălan, plăvit. 16 a (D. părul sau culoarea cailor) Șarg. 17 smf Animal domestic cu părul șarg. 18 sm (Pex; reg) Cal șarg. 19 sm (Pop; în basme; ic) ~-de-soare Cal năzdrăvan. 20 Colorant, pigment galben (1). 21 sn (Prin metonimie; adesea precedat de prepozițiile „pe”, „în”, „cu”) Pe, în sau cu o haină, pânză, lucru etc. de culoare galbenă (1). 22 sn (Chm; îc) ~ de cadmiu Sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. 23 sn (Chm; îc) ~ de crom Pigment galben (1) folosit pentru obținerea verdelui. 24 sn (Chm; îc) ~ de anilină Paraaminoazobenzen. 25 sm Monedă de aur, de valori variabile. 26 sm (Spc; după țara de origine; îc) ~ venetic Galben (25) de Veneția. 27 sm (Spc; îc) ~ împărătesc Galben (25) austriac. 28 sm (Spc; îc) ~ olandez Galben (25) de Olanda. 29 sf (Îc) ~ă de Odobești Specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. 30 sf, sn (Îac) Vin obținut din galbenă (29) de Odobești. 31 sfp (Reg) Corcodușe. 32 a (Bot; îc) Lemn ~ Drăcilă (Berberis vulgaris). 33 smp (Înv) Impozit perceput în galbeni în țările române în sec. XVII. corectat(ă)

GALBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii[1] etc. ◊ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuințată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în țările românești. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) galbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus. modificată

  1. În original, probabil incorect a lămâiei. cata

GALBEN3, -Ă, galbeni, -e, adj. De culoarea aurului, a cerii, a lămîii, a șofranului etc. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri! GALACTION, O. I 349. Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290. De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78. ◊ Rasă galbenă = unul dintre grupurile de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă, transmisă de o specie de țînțari, răspîndită în țările tropicale și caracterizată prin febră și icter. ◊ (Substantivat, în expr.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a i se face rău, a-i veni amețeală. Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98. ◊ (Adverbial) Prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470. ♦ (Despre chipul omului sau despre părți ale chipului; p. ext. despre oameni) Palid; de o culoare cadaverică. Era galben la față de mînie.Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de nesomn. DUMITRIU, P. F. 32. Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283. Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28. ◊ Expr. (A se face) galben ea ceara sau ca turta (sau ca făclia) de ceară = (a deveni) palid de spaimă sau din cauza unei boli, a unei epuizări fizice. Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102. Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul cailor) Șarg. Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și rămase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10.

GALBEN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ◊ Rasă ~ă (sau mongoloidă) populație din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în țările tropicale de către țânțari. 2) (despre față sau despre alte părți ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). * A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus

GALBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. * A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea amețeli. /<lat. galbinus

galben a. 1. de coloarea soarelui sau a lămâii: galben ca făclia de galbenă ceară AL.; 2. galben la față, palid. [Lat. GALBINUS]. ║ n. coloarea galbenă. ║ m. 1. monedă de aur în valoare de 11 lei și 75 bani: galbeni împărătești adică austriaci. (V. ughiu, venetic) (lit. monedă galbenă); 2. cal galben: călare pe galbenul POP.

gálben, -ă adj. (lat. gálbinus, gălbiŭ, d. galbus, galben verziŭ, rudă cu flavus, blond, fulvus, roșcat, și vsl. plavĭnŭ, galben; fr. jaune, din falne. V. plávan). De coloarea gălbenușuluĭ, între portocaliŭ și verde: ceara, auru, lămîĭa aŭ o coloare galbenă. Palid: om galben de frică. S. m. O monetă austriacă de aur în valoare de 11 francĭ și 75 de banĭ (37 de leĭ vechĭ. V. florin). S. n. Coloarea galbenă. Frigurĭ galbene, o boală gastro-intestinală foarte gravă care îngălbenește pelea. – În est galbăn, pl. -enĭ, -ene, pop. galbîn, pl. -inĭ, -ine.

GALBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

galbăn, ~ă a vz galben

galbân, ~ă a, smf vz galben

galbin, ~ă smnf vz galben

GALBIN, -Ă adj., subst. v. galben.

Hoang-Ho n. sau Fluviul-Galben, mare fluviu în China, izvorește din Tibet și se varsă în golful Pecili: 3760 km.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

galben3 (substanță, colorant, pigment) s. n.

galben1 adj. m., pl. galbeni; f. galbenă, pl. galbene

galben2 (monedă veche) s. m., pl. galbeni

galben1 adj. m., pl. galbeni; f. galbenă, pl. galbene

galben adj. m., pl. galbeni; f. sg. galbenă, pl. galbene

galben, galben-portocaliu.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GALBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. șarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimț. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)

GALBEN adj., s. 1. adj. bălai, bălan, blond, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.) 2. adj. îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o frunză ~.) 3. adj. îngălbenit, palid, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 4. s. (înv.) zimț. (I-a numărat o mie de ~.) 5. s. (înv.) ughi. (~ era o monedă de aur.)

Galben ≠ roșu, rumen

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

galben (galbenă), adj.1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S. m. și f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime și valoare variabilă. – 6. (S. f.) Varietate de struguri de proveniență din Odobești. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Pușcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaș, s. m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s. f. (icter; rar, gălbenuș; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s. f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s. m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s. f. (hreniță, Nasturtium); gălbinică, s. f. (mușețel, Matricaria chamomilla); gălbeneț, s. n. (galbeni, bănet); gălbeneț (var. gălbineț), adj. (oacheș); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniță, s. f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuș, s. m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuș, s. n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuț, s. m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s. m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucișare cu alburiu; gălbenime, s. f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-și pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GALBEN. Subst. Galben, culoare galbenă; portocaliu. Îngălbenire; aurire; gălbeneală (pop.), gălbejeală (pop.), gălbinare (rar), paliditate, paloare; pălire, ofilire, vestejire. Blond, blondin. Adj. Galben, de culoare galbenă, de culoarea aurului (cerii, lămîii, șofranului etc.), chihlimbariu, limoniu (înv.), șofraniu, untdelemniu, năutiu (înv.), nisipiu (rar), gălbui, gălbeniu (rar), gălburiu, gălbiu (pop.), gălbior (dim., pop.), gălbenaș (pop.), gălbejit (pop.), gălbejos, gălbinoi, gălbinicios (pop.), gălbenatic (rar), gălbenel (pop.); pal, palid, spelb (pop.); îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), galfăd (reg.); ofilit, veștejit, pălit; auriu (fig.), aurit (fig.), de aur (fig.), aurel (rar), înaurit (pop.); portocaliu, oranj (livr.). Galben-deschis, samaniu (rar), șarg; galben-roșiatic, piersiciu (rar); galben-verzui, kaki, oliv, tutuniu. Blond, blondin, plăviu (înv. și reg.), plăvan (pop.), plâviț (pop.), plăvai (pop.), băl (reg.), bălai, bălan, bălăior (dim.), bălănel, bălănuț, bălăuc (reg.), bălăuț (reg.). Vb. A (se) îngălbeni, a se gălbeni (înv. și pop.), a se face galben, a deveni galben; a auri (fig.), a înauri (rar); a se gălbeji (pop.), a deveni palid; a păli, a se ofili, a se veșteji. V. cafeniu, ofilire.

galben, -ă, galbeni, -e, (galbân, galbin, galbăn), adj. – 1. Blond, bălai: „Dragă-mi-i frunza de pin / Și omu’ cu păr galbân” (Memoria, 2001: 21; Borșa). 2. Palid, tras la față; uscat, săc (ALRRM, 1969: 56). 3. (înv.) Ducat, monedă veche de aur: „Berbințele cu galbeni ale haiducului Pintea...” (Calendar, 1980: 102). ♦ (onom.) Galben, Galbîn, Galbin, nume de familie (28 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. galbinus < lat. galbus „galben-verzui” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. galbin „ducat” (Capidan, cf. DER).

galben, -ă, (galbân, galbin, galbăn), adj. – 1. Blond, bălai: „Dragă-mi-i frunza de pin / Și omu cu păr galbân” (Memoria 2001: 21; Borșa). 2. Palid, tras la față; uscat, săc (ALR 1969: 56). 3. Ducat, monedă veche de aur: „Berbințele cu galbeni ale haiducului Pintea...” (Calendar 1980: 102). – Lat. galbinus.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GALBENU, com. în jud. Brăila; 3.394 loc. (1995).

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

MAREA GALBENĂ (HAUNGHAI), mare în O. Pacific cuprinsă între pen. Coreea și țărmul continentului asiatic de la N de gura Fl. Chang Jiang (Yangtze). În S comunică larg cu Marea Chinei de Est; 417 mii km2. Ad. max.: 106 m; medie: 40 m. Temp. medie apei: 5°C în febr. și 27°C în aug. Salinitate: 29‰. Pescuit. Porturi pr: Lianyungang, Qingdao, Dalian, Haeju Inch’ŏn.

Cucumis melo L. «Pepene galben». Specie care înflorește în mai-aug. Flori (cu corolă galbenă-palid) monoice. Plantă anuală, erbacee, tulpină lungă și subțire, întinsă pe pămînt sau agățătoare, cu cîrcei, prevăzută cu peri aspri. Fruct cu cca 10 coaste, neted sau reticulat, globulos sau oval, comestibil, cu miezul galben sau portocaliu. Frunze lobate, pe margini sinuat-dințate.

CYTISUS L., SALCÎM GALBEN, CITISUS, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa, Africa de N și Asia Orientală, cca 60 specii, arbuști pînă la 2 m înălțime. Flori (stamine concrescute) purpurii, galbene, albe, dispuse în raceme, ce apar în apr.-aug. Frunze simple, trifoliate. Fruct, păstaie ser silă, turtită, îngustă, numeroase semințe (Pl. 28, fig. 161).Folosire. La alcătuirea boschetelor sau izolat, alpinarii și la decorarea apartamentelor, ca plante cultivate în sere. După înflorire se taie foarte puternic pentru obținerea de forme frumoase și pentru a nu invada grădina.

HEMEROCALLIS L., CRIN GALBEN, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și Asie. Centrală, cca 16-20 specii erbacee, vivace, cu numeroși rizomi cărnoși, noduroși. Tulpini fistuloase, înalte de peste 1 m. Frunze întregi – cu nervuri paralele, înguste, liniare – dispuse în tufe, de un verde-luminos, curbate în exterior, nepungite. Flori galbene sau portocalii, dispuse în ciorchine umbeliform, la vîrful tulpinii (Pl. 39, fig. 226).

LABURNUM Griseb., SALCÎM GALBEN, fam. Leguminosae. Gen originar din sudul Europei, 3 specii, arbori sau arbuști fin-alipit-păroși. Flori galbene dispuse în raceme lungi, pendente. Frunze trifoliate, prevăzute cu stipele, foliolele lungi pînă la 1 cm. Fruct, păstaie

Pinus ponderosa Dougl., « Pin galben ». Specie cu conuri sesile, ovoide, pînă la 15 cm lungime, simetrice, maro-închis, lucioase, dispuse cîteva în verticile. Sămînță ovată, gri-închis, cu aripa maro-închis. Frunze verzi-întunecat, aciculare, pînă la 20 cm lungime, cîte 3 într-o teacă persistentă, lipsite de flexibilitate. Coroană îngust-piramidală cu ramuri și lujeri groși, muguri rășinoși, ovați. Arbore, cca 60 m înălțime, cu tulpină dreaptă, scoarță maro-închis cu ritidom în plăci.

Rosa foetida Herrm., « Trandafir galben » (syn. R. lutea Mill.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene, mari, cîte 1 sau 2 sepale lanceolate, acuminate. Frunze cu 5 foliole lat-ovate, serate, 2-4 cm lungime. Arbust pînă la 2 m înălțime. Tulpina și ramurile cu spini drepți. Fruct sferic.

RUDBECKIA L., RUJI GALBENE, RUDBECHIA, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 35 specii, erbacee, anuale, bienale sau, majoritatea, perene, cu creștere înaltă, pînă la 2 m, aspre, păroase. Frunze alterne, rar opuse, divizate, mari, cu 3-5 lobi. înflorește vara-toamna, abundent. Flori sesile pe un receptacul comun, paleaceu [foliolele involucrului imbricate, așezate în 3 (rar 4) rînduri, florile radiale ligulate, sterile, galbene sau roz-violacee, cele ale discului fertile, tubuloase, 5-dințate, purpurii], reunite în capitule mari sau mijlocii, lung- pedunculate, solitare sau cîteva la un loc. Papul cu 4 dinți format dintr-o coronulă scurtă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a râde cu jumătate de gură / galben expr. a râde silit / forțat, a râde fără poftă; a se preface că râde.

cartonaș galben expr. 1. (în fotbal) ultimul avertisment dat de arbitru unui jucător pentru o abatere gravă de la regulamentul de joc. 2. (pub.) sancționarea unui act politic reprobabil de către o organizație sau de către opinia publică.[1]

  1. Nu este termen argotic ci sportiv. — Alexutsu

moară galbenă / roșie expr. (intl.) ceas de aur.

veste galbene expr. (tox.) capsule de nembutal, substanță psihotropă.

Intrare: galben (adj.)
galben1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galben
  • galbenul
  • galbenu‑
  • galbenă
  • galbena
plural
  • galbeni
  • galbenii
  • galbene
  • galbenele
genitiv-dativ singular
  • galben
  • galbenului
  • galbene
  • galbenei
plural
  • galbeni
  • galbenilor
  • galbene
  • galbenelor
vocativ singular
plural
galbin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galbin
  • galbinul
  • galbinu‑
  • galbină
  • galbina
plural
  • galbini
  • galbinii
  • galbine
  • galbinele
genitiv-dativ singular
  • galbin
  • galbinului
  • galbine
  • galbinei
plural
  • galbini
  • galbinilor
  • galbine
  • galbinelor
vocativ singular
plural
galbăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

galben, galbenăadjectiv

  • 1. De culoarea aurului, a lămâii etc. DEX '09 DLRLC
    diminutive: gălbior
    • format_quote Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri! GALACTION, O. I 349. DLRLC
    • format_quote Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290. DLRLC
    • format_quote De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • format_quote Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78. DLRLC
    • 1.1. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său: palid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: palid
      • format_quote Era galben la față de mânie. DLRLC
      • format_quote Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de nesomn. DUMITRIU, P. F. 32. DLRLC
      • format_quote Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283. DLRLC
      • format_quote Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28. DLRLC
    • 1.4. Despre părul oamenilor: blond. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: blond
    • 1.5. Despre părul sau culoarea cailor: șarg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: șarg
      • format_quote Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și rămase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10. DLRLC
    • chat_bubble (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170. DLRLC
      • format_quote A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102. DLRLC
      • format_quote Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat neutru A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.