gambă sf [At: ENC. AGR. II ap. DA ms / Pl: ~be / E: lat gamba] 1 (La oameni) Parte a membrului inferior cuprinsă între gleznă și genunchi Cf pulpă. 2 (La cai) Parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită.

GAMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Partea piciorului de la genunchi pînă la gleznă; (la cai) partea membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și încheietura copitei. În măduva lombo-sacrată există două grupuri de celule nervoase sau de nuclei, care sînt în raport cu inervarea motrice a gambei și a piciorului. PARHON, O. A. I 63.

GAMBĂ s.f. Parte a piciorului de la genunchi pînă la gleznă (la oameni); regiune a membrelor posterioare cuprinsă între graset și jaret (la cai). [< it. gamba].

GAMBĂ s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cal) regiune a membrelor posterioare între graset și jaret. (< lat. gamba)

GAMBĂ ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă. 2) (la animale) Parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. /<lat., it. gamba

gambă f. partea piciorului dela genuchi până la nodițe (= it. gamba).

*gámbă f., pl. e (it. gamba, fr. jambe, picĭor, d. lat. pop. gamba, genunchĭu din apoĭ la animale, vgr. kampé, îndoitură). Rar. Partea picĭoruluĭ de la genunchĭ la talpă. V. gaĭbă.

gambă s. f., g.-d. art. gambei; pl. gambe

gambă s. f., g.-d. art. gambei; pl. gambe

gambă s. f., g.-d. art. gambei; pl. gambe

GAMBĂ s. (ANAT.) (pop.) vână.

GAMBĂ s. (ANAT.) (pop.) vînă.