ganoid sm [At: LTR² / Pl: ~izi / E: fr ganoïde] 1 (Lpl) Ordin de pești cu scheletul cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită de discuri osoase, cu coada împărțită în două părți inegale. 2 Pește din ordinul ganoizilor (1).

GANOID I. adj. (despre solzi) acoperit cu smalț și de formă rombică. II. s. m. pl. ordin de pești de apă dulce cu scheletul cartilaginos, cu bronhii și cu înotătoarea codală heterocercă. (< fr. ganoïde/s/)

GANOID ~zi m. 1) la pl. Ordin de pești marini cu schelet osos sau cartilaginos și cu corpul lipsit de solzi, având coadă bifurcată inegal (reprezentanți: morunul, nisetrul, cega). 2) Pește din acest ordin. /<fr. ganoïde

*ganoíd, -ă adj. și s. (format d. vgr. gános, albeață, strălucire, și eîdos, aspect). Zool. Se zice despre o sub-clasă de peștĭ care cuprinde: morunu, nisetru (bogzaru), viza, păstruga și cega.

GANOIZI s.m.pl. Ordin de pești cu scheletul cartilaginos sau osos, numai cu bronhii, avînd aripioarele și coada împărțite în două părți inegale; (la sg.) pește din acest ordin. [Sg. ganoid. / < fr. ganoïdes, cf. gr. ganos – strălucire, eidos – formă].

ganoid s. m., pl. ganoizi

ganoid s. m., pl. ganoizi

ganoid s. m., pl. ganoizi

GANOID s. v. sturion.

GANO- „smalț, solzi”. ◊ gr. ganos, eos „strălucire” > fr. gano-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. gano-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă cilindrică înaltă din epiteliul adamantin, cu rol în formarea smalțului dentar; ~cefal (v. -cefal), adj., care are capul protejat de o crustă osoasă; ~id (v. -id), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre solzi) Acoperit cu smalț și de formă rombică. 2. s. m. pl., Pești teleostomi actinopterigieni, cu coloana vertebrală osificată incomplet, cu corpul acoperit cu solzi osoși.

GANOÍZI (< fr.; {s} gr. ganos „strălucire” + eidos „aspect”) s. m. pl. Ordin de pești (din care fac parte morunul, nisetrul, cega etc.) cu scheletul în parte cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită cu discuri osoase, așezate în cinci șiruri longitudinale sau împrăștiate, și cu înotătoarea codală asimetrică.