generozitate sf [At: NEGRUZZI, S. I, 260 / Pl: ~tăți / E: fr générosité] Calitate a omului generos Si: dărnicie, mărinimie, (liv) munificență.

GENEROZITATE, (2) generozități, s. f. 1. Calitatea celui generos, mărinimie. V. bunătate. Unde este prinosul de muncă, de generozitate și de luptă, pe care trebuia să-l aducă societății noastre colegii mei de acum cincisprezece ani? GALACTION, O. I 336. Liber ești să construiești, pe seria eternă de acorduri ale preludiului, infinite jocuri, după generozitatea și temperamentul fanteziei tale. CARAGIALE, O. III 263. 2. (În opoziție cu zgîrcenie) Dărnicie. (Ironic) Cu patriotică generozitate ne înzestrează limba cu 47 slove, adecă cu 20 mai multe decît avem. NEGRUZZI, S. I 260. ◊ (Concretizat; neobișnuit) Mulți au opinat... pentru libera împărțire a generozităților publice către junii studioși. ODOBESCU, S. I 498.

GENEROZITATE s.f. Mărinimie; dărnicie; dezinteresare. ♦ Noblețe sufletească. [Cf. fr. générosité].

GENEROZITATE s. f. calitatea de a fi generos; mărinimie; dărnicie. (< fr. générosité, lat. generositas)

GENEROZITATE ~ăți f. 1) Caracter generos; mărinimie; dărnicie; galantonie; larghețe. 2) Atitudine generoasă; mărinimie; dărnicie; larghețe; galantomie. /<fr. générosité

generozitate f. 1. nobleță și mărinimie sufletească; 2. dispozițiune către binefacere, dărnicie.

*generozitáte f. (lat. generósitas, -átis). Nobleță, mărinimie, dărnicie, liberalitate.

generozitate s. f., g.-d. art. generozității

generozitate s. f., g.-d. art. generozității

generozitate s. f., g.-d. art. generozității

generozitate, -tăți.

GENEROZITATE s. 1. v. dărnicie. 2. v. altruism. (~ față de aproapele său.) 3. mărinimie, noblețe. (~ sufletului său.)

GENEROZITATE s. 1. culanță, dărnicie, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o rară ~.) 2. mărinimie, noblețe. (~ sufletului său.)

Generozitate ≠ avariție