9 definiții pentru gentuliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GENTULIȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță.
gentuliță sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 154 / Pl: ~țe / E: geantă + -uliță] 1-2 (Șhp) Geantă (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENTULIȚĂ, gentulițe, s. f. Diminutiv al lui geantă; gentuță. – Geantă + suf. -uliță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GENTULIȚĂ, gentulițe, s. f. Gentuță. Și-a pus pălăria pe cap, gentulița și-a luat-o în mînă și... a luat-o spre gară. STANCU, D. 399.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gentuliță (rar) s. f., g.-d. art. gentuliței; pl. gentulițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gentuliță (rar) s. f., g.-d. art. gentuliței; pl. gentulițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gentuliță s. f., g.-d. art. gentuliței; pl. gentulițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GENTULIȚĂ s. v. gentuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GENTULIȚĂ s. gentuță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gentuliță, gentulițesubstantiv feminin
- sinonime: gentuță
- Și-a pus pălăria pe cap, gentulița și-a luat-o în mînă și... a luat-o spre gară. STANCU, D. 399. DLRLC
-
etimologie:
- Geantă (1.) + -uliță. DEX '09