9 definiții pentru ghinionist (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHINIONIST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist.
GHINIONIST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghinionist, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: ghinion + -ist] 1-2 (Persoană) care are ghinion.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHINIONIST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f. (În credința superstițioșilor, despre persoane; și adjectival) (Persoană) care are ghinion. – Pronunțat: -ni-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHINIONIST, -Ă s.m. și f., adj. (Cel) care are ghinion. [< ghinion + -ist].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHINIONIST, -Ă s. m. f., adj. (cel) care are ghinion. (< ghinion + -ist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GHINIONIST ~stă (~ști, ~ste) și substantival (despre persoane) Care are ghinion; cu ghinion. /ghinion + suf. ~ist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghinionist (desp. -ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioniști; adj. f., s. f. ghinionistă, pl. ghinioniste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!ghinionist (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioniști; adj. f., s. f. ghinionistă, pl. ghinioniste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghinionist s. m. (sil. -ni-o-), pl. ghinioniști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ghi-ni-o-nist
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ghinionist, ghinioniștisubstantiv masculin ghinionist, ghinionistăadjectiv ghinionistă, ghinionistesubstantiv feminin
etimologie:
- Ghinion + -ist. DEX '09 DEX '98 DN