ghiulea sf [At: ZILOT, ap. ȘIO / Pl: ~ele / E: tc gülle] 1 Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită. 2 (Pop) Obuz. 3 (Spt) Minge șutată foarte puternic.

GHIULEA, ghilele, s. f. Proiectil sferic de metal, cu sau fără exploziv, la tunurile de tip vechi. Țipătul șuierător al ghiulelelor umplea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 21. Ghiulele turcești începură să curgă către dînșii. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Soarele e roșu ca o ghiulea de fier aprinsă. CARAGIALE, O. VII 96.

GHIULEA ~ele f. Proiectil sferic de metal (cu sau fără substanță explozivă), folosit în vechea artilerie. [Art. ghiuleaua] /<turc. gülle

ghiuleà f. glob de fier ce s’asvârle cu tunul, bombă. [Turc. GÜLÈ].

ghiuleá f., pl. ele (turc. güllé, pop. gürlé, de unde și bg. gĭule, ung. golvó). Boambă, glob de metal exploziv orĭ nu. V. obuz, șrapnel.

ghiulea (desp. ghiu-) s. f., art. ghiuleaua, g.-d. art. ghiulelei

ghiulea (ghiu-) s. f., art. ghiuleaua, g.-d. art. ghiulelei; pl. ghiulele, art. ghiulelele

ghiulea s. f. (sil. ghiu-), art. ghiuleaua, g.-d. art. ghiulelei; pl. ghiulele

ghiulea (ghiulele), s. f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. Tc. ǵülle (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle.

ghiulea, ghiulele s. f. (sport.) 1. minge șutată cu putere (în fotbal). 2. minge violentă catapultată (în handbal) 3. puc izbit violent cu crosa (în hochei).

ghiulea caldă expr. (tox.) injecție intravenoasă cu o supradoză de drog, care poate provoca moartea consumatorului.