7 definiții pentru godiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GODIERE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.
GODIERE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
godiere sf [At: DN3 / V: ~diare / Pl: ~ri / E: godia] Procedeu de vâslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atât propulsarea, cât și dirijarea ambarcației.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GODIERE s.f. Procedeu de vîslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atît propulsia, cît și dirijarea ambarcației. [< godia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
godiare sf vz godiere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
godiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. godierii; pl. godieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!godiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. godierii; pl. godieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
godiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. godierii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: go-di-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
godiere, godierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a godia; procedeu de vâslire cu o singură ramă așezată la pupă, prin care se realizează atât propulsia, cât și dirijarea ambarcației. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- godia DEX '09 DEX '98 DN