GOGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoriță] – Et. nec.

gogoriță sf [At: CARAGIALE, T. I, 188 / Pl: ~țe / E: ns cf gogă¹] (Mun) 1 Ființă imaginară cu care se sperie copiii. 2 (Lpl) Babe urâte Cf mama-pădurii. 3 (Fig) Fantomă. 4 (Fig) Amenințare mincinoasă, neîntemeiată.

GOGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care se sperie copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și gogoriță] – Et. nec.

GOGORIȚĂ, gogorițe, s. f. (Munt.) Ființă imaginară cu care unii încearcă să sperie copiii; sperietoare. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă.

gogoriță f. ființă închipuită cu care se sperie copiii. [V. gogă].

gógoriță și -íță f., pl. e (răd. gog din gogonat). Sperietoare, monstru de speriat copiiĭ. V. buzguroĭ.

gogoriță s. f., g.-d. art. gogoriței; pl. gogorițe

gogoriță s. f., g.-d. art. gogoriței; pl. gogorițe

gogoriță s. f., g.-d. art. gogoriței; pl. gogorițe

gogoriță, -țe.

GOGORIȚĂ s. v. baubau.

gogoriță s. v. BAUBAU.