gradație sf [At: ODOBESCU, S. II, 246 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr gradation] 1 Înaintare treptată către o țintă. 2-3 Creștere sau descreștere treptată, progresivă. 4 Evoluție progresivă a unui proces, fenomen, acțiune etc. 5 Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură. 6 Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. 7 (Pct) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 8 (Muz) Trecere de la un ton la altul. 9 Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului (27) său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului de muncă. 10 (Pex) Spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre gradații (9).

GRADAȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere treptată, înaintare succesivă. În afaceri sînt gradații, e o întreagă ierarhie. ARGHEZI, P. T. 32. ♦ (Concretizat) Totalitatea diviziunilor care se găsesc pe suportul unei scări gradate. 2. Figură de stil constînd în trecerea treptată de la o idee la alta, într-o progresie ascendentă ori descendentă. Același lucru trebuie să-l spunem și despre zugrăvirea și gradația sentimentelor. GHEREA, ST. CR. III 402. ♦ Trecere pe nesimțite de la un ton la altul, de la o culoare la altele. 3. (În trecut) Grad de vechime în serviciu, căruia îi corespundea creșterea salariului. ♦ Suma cu care creștea salariul după anumite termene.

GRADAȚIE s.f. 1. Creștere sau descreștere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea salariului sau a retribuției. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește salariul sau retribuția. [Gen. -iei, var. gradațiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio].

GRADAȚIE s. f. 1. creștere sau descreștere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției. ◊ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția. (< fr. gradation, lat. gradatio)

GRADAȚIE ~i f. 1) Creștere sau descreștere succesivă; schimbare treptată. 2) (la instrumentele de măsurat) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; grad. 3) (în operele literare) Figură de stil constând în desfășurarea succesivă (ascendentă sau descendentă) a acțiunii. 4) (în pictură) Trecere treptată de la o nuanță la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis

gradațiune sf vz gradație

GRADAȚIUNE s.f. v. gradație.

gradați(un)e f. 1. creștere sau scădere treptată; 2. figură de retorică prin care se exprimă idei de tărie crescândă: mergi, aleargă, sboară! 3. spor din 5 în 5 ani la leafa profesorilor.

*gradațiúne f. (lat. gradátio, -ónis). Acțiunea de a grada: gradațiunea unuĭ termometru. Înaintare (orĭ retragere) progresivă: gradațiunea călduriĭ, lefiĭ, onorurilor. Muz. Trecere nesimțită de la un ton la altu. Ret. Figură care așează cuvinte saŭ ideĭ a căror tărie crește saŭ scade, ca: du-te, aleargă, zboară! (V. retorică). – Și -áție.

gradație (desp. -ți-e) s. f., art. gradația (desp. -ți-a), g.-d. art. gradației; pl. gradații, art. gradațiile (desp. -ți-i-)

gradație (-ți-e) s. f., art. gradația (-ți-a), g.-d. art. gradației; pl. gradații, art. gradațiile (-ți-i-)

gradație s. f. (sil. -ți-e), art. gradația (sil. -ți-a), g.-d. art. gradației; pl. gradații, art. gradațiile (sil. -ți-i-)

gradație

GRADAȚIE s. diviziune. (~ la un termometru.)

GRADAȚIE s. diviziune. (~ la un termometru.)

gradație, sin. climax.

GRADAȚIE (< fr. gradation < lat. gradatio ; de la gradus, treaptă) Figură de stil întîlnită în creația epică și dramatică îndeosebi, și care constă în trecerea treptată, crescîndă sau descrescîndă, de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. Pentru gradația ascendentă și cea descendentă, teoreticienii literari folosesc adesea termenul de climax și anliclimax. Exemplu de gradație ascendentă găsim în Scrisoarea III de M. Eminescu. Ex. de gradație descendentă: Melancolic cornul sună, Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. (M. EMINESCU, Peste vîrfuri) În Acceleratul, poetul G. Topîrceanu îmbină ambele forme de gradație. Fulger negru – trăsnet lung Dus pe aripi de furtună. Zguduind pămîntul lună Zările-i de-abia-i ajung... Parcă zboară, Parcă-noată. Scuipă foc, înghite fum, Și-ntr-un val vîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. A trecut. Dinspre cîmpie, Vuiet greu de fierărie Se destramă în tăcere... Scade-n depărtare... Piere.