opțiuni
  • info

14 definiții pentru griv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

griv, ~ă a, smf [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: bg грив] 1 a (Îvp; d. animale, mai ales d. câini, păsări) Pestriț. 2 sf (Îrg) Cățea de vânătoare. 3 sf (Îrg; îe) Departe-i ~va de iepure Se spune când cineva nu reușește să ghicească un adevăr.

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Mai ales despre cîini și păsări) Pătat cu alb și negru; pestriț. Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. ◊ (Poetic) Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193.

GRIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre câini, păsări) Care este pătat cu alb și negru. /<bulg. griv

griv a. vărgat cu alb și negru (vorbind de câini). [Serb. GRIVO].

griv, -ă adj. (bg. griv, ngr. grivos). Munt. ș. a. Cenușiŭ, ser, sur, sein (ca șoaricele): pisică, lînă grivă. Prov. E departe Griva (nume de cățea) de ĭepure, e mare depărtare (maĭ este) pînă la reușită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

griv2 (pop.) s. m., pl. grivi

griv1 (pop.) adj. m., pl. grivi; f. grivă, pl. grive

griv2 (pop.) s. m., pl. grivi

griv1 (pop.) adj. m., pl. grivi; f. grivă, pl. grive

griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grivă, pl. grive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRIV adj. v. pestriț.

GRIV adj. pestriț, (rar) grivei. (Cîine ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

griv (grivă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s. m. (nume de cîine); grivan, s. m. (șobolan).

Intrare: griv
griv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • griv
  • grivul
  • grivu‑
  • grivă
  • griva
plural
  • grivi
  • grivii
  • grive
  • grivele
genitiv-dativ singular
  • griv
  • grivului
  • grive
  • grivei
plural
  • grivi
  • grivilor
  • grive
  • grivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

griv, grivăadjectiv

  • 1. popular (Despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: grivei pestriț
    • format_quote Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. DLRLC
    • format_quote poetic Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.