O definiție pentru guiro
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
güiro (cuv. sp. amer.), instrument popular indian din America Latină, introdus în orch. simf. în urmă cu câteva decenii. El este format dintr-o tigvă, care are o porțiune din suprafața sa niște nervuri (în relief). Cu o baghetă mică de metal (10-12 cm) se freacă nervurile, obținându-se un zgomot asemănător cu râcâiala. Echiv. engl. gourd.
Intrare: guiro
guiro substantiv neutru
substantiv neutru (N73) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)