9 definiții pentru gângăvit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂNGĂVIT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.
GÂNGĂVIT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gângăvit2, ~ă [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: ~ăit2 / Pl: ~iți, ~e / E: gângăvi] 1-2 smf, a Gângav (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gângăit2, ~ă a vz gângăvit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGĂIT, -Ă adj. v. gîngăvit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGĂVIT, -Ă, gîngăviți, -te, adj. (Rar) Gîngav. Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. ◊ (Adverbial) Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. – Variantă: (rar) gîngăit, -ă (DELAVRANCEA, la TDRG) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîngăvít, -ă adj. (d. gîngăvesc). Gîngav. Adv. A vorbi gîngăvit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gângăvit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂNGĂVIT adj., s. v. bâlbâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎNGĂVIT adj., s. bîlbîit, gîngav, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) țîntav. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gângăvit, gângăvităadjectiv
- 1. Gângav. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gângav
- Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. DLRLC
- Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. DLRLC
- I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. DLRLC
-
etimologie:
- gângăvi DEX '98 DEX '09