6 definiții pentru gâtuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gâtuit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: gâtui] (Rar) Sugrumat (1).
gâtuit2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL I, 686 / Pl: ~iți, ~e / E: gâtui] 1 Sugrumat2. 2 (D. voce) Care pare a fi sugrumată din cauza emoției. 3 (D. unele obiecte, lucruri sau chiar locuri) Cu unele porțiuni înguste, foarte strâmte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎTUIT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎTUIT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. Sugrumat; omorît prin sugrumare. – V. gîtui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂTUIT adj. 1. v. sugrumat. 2. înăbușit, înecat, sugrumat. (Cu glasul ~ de emoție, spuse...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎTUIT adj. 1. strangulat, sugrumat, (înv.) sugușat. (Persoană ~.) 2. înăbușit, înecat, sugrumat. (Cu glasul ~ de emoție, spuse...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gâtuit, gâtuităadjectiv
etimologie:
- gâtui DLRM