HABITACLU, habitacluri, s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). [Pl. și: habitacle] – Din fr. habitacle.

habitaclu sn [At: LTR / Pl: ~e și ~uri / E: fr habitacle] 1 Locaș special al busolei pe o navă. 2 Suport nemagnetic al busolei marine. 3 Calotă de alamă care acoperă busola. 4 Spațiu amenajat cu o anumită destinație într-un mijloc de transport: pentru echipaj, călători, poștă etc.

HABITACLU, habitacle, s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). [Pl. și: habitacluri] – Din fr. habitacle.

HABITACLU s.n. 1. Locaș special al busolei pe o navă. 2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].

HABITACLU s. n. 1. locaș special al compasului pe o navă. 2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)

HABITACLU ~e n. Spațiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. /<fr. habitacle

ABITACLU s.n. v. habitaclu.

habitaclu (desp. -ta-clu) s. n., art. habitaclul; pl. habitacluri

!habitaclu (-ta-clu) s. n., art. habitaclul; pl. habitacluri

habitaclu s. n. (sil. -clu), art. habitaclul; pl. habitacle

habitaclu (habitaglu) s. n., pl. habitacle (habitagle) / habitacluri (habitagluri)

habitaclu

HABITACLU a) cutie specială de alamă sau alt material antimagnetic care protejează compasul de umezeală și lovituri; b) spațiu rezervat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc.