halamuște sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ? / E: ns cf rs хломозд, ceh хламоз „gălăgie”] Lume multă.

halamúște, V. hălămujdie.

hălămujdie sf vz halamuște

lămustie sf vz halamuștie^[1]

hălămujdíe f. (vrus. hlomozd, huruĭală; ceh. hlomoz, gălăgie, gălămoz. V. limujder, glogozesc, hărmălaĭe, calamandros și Bern. la glomotŭ și kormola). Est. Fam. Mare dezordine și gălăgie, tărăboĭ, zăhăĭală, forfoteală, amestec de lume. – Și hălămústie (Săgh. 56), hălămústă, halamúște, lămújde, lămóste, lămúste, lămústie. Și zgromójd (Dos.), n., pl. urĭ și oajde. În jud. Olt glágomă, pl. e (sîrb. galama). La Acad. alimójdiĭ (f. pl.), fleacurĭ. V. arababura.

lămúste și -ústie, V. hălămujdie.

zgromójd n. V. hălămujdie.

halamuște s.f. (reg.) lume, guri multe.