11 definiții pentru hoinar (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hoinar, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. III, 113 / Pl: ~i, ~e / E: hoină +-ar] 1 (Înv) Copil jucăuș. 2 (Înv) Jucător de oină. 3-4 (Pex) (Persoană) care umblă mult și fără țintă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOINAR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hoinar m. vagabond.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoĭnár m. (d. hoĭnă). Vagabond, haĭmana: a umbla hoĭna. – Fem. -áră, -ăríță și -ăreásă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oinar[1] sm vz hoinar
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl. hoinare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl. hoinare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hoinar adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinari; f. sg. hoinară, pl. hoinare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gînduri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: hoi-nar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
hoinar, hoinarisubstantiv masculin hoinară, hoinaresubstantiv feminin hoinar, hoinarăadjectiv
- 1. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vagabond
- Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. DLRLC
- Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. DLRLC
- Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113. DLRLC
-
etimologie:
- Hoină (= oină) + -ar. DEX '09 DEX '98