opțiuni
  • info

12 definiții pentru huzur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

huzur1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: tc hüzur] 1 Trai comod și lipsit de griji. 2 (Pex) Viață de trândăvie și de îmbuibare. 3 (Pex) Viață plină de desfătări.

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; viață de trîndăvie și de belșug, în care se lăfăiesc cei ce nu muncesc, paraziții, exploatatorii. Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53.

HUZUR n. 1) Trai îmbelșugat și lipsit de griji; lăfăială; răsfăț. 2) Viață inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur

huzur n. Mold. tihnă, vieață comodă: trăiam greu, dar în oarecare huzur AL. [Turc. HUZUR, liniște, odihnă].

huzúr n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] huzur, liniște, repaus, fericire; ngr. huzúri, sîrb. uzur). Timp cînd n’aĭ nevoĭe să munceștĭ și eștĭ fericit. V. rahat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huzur s. n.

huzur s. n.

huzur s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

huzur (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie).

Intrare: huzur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huzursubstantiv neutru

  • 1. Trai comod și lipsit de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lăfăială lăfăire răsfăț
    • format_quote Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. DLRLC
    • format_quote Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. DLRLC
    • format_quote Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.