8 definiții pentru icnitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ICNITURĂ, icnituri, s. f. Icnet. – Icni + suf. -tură.
ICNITURĂ, icnituri, s. f. Icnet. – Icni + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
icnitură sf [At: PISCUPESCU, O. 207/9 / Pl: ~ri / E: icni + -tură] (Pop) Icnet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ICNITURĂ, icnituri, s. f. Icnire, icneală. Prin căldura și lumina orbitoare, răspundeau comenzi lungi și disperate și dupăituri grele, cu icnituri. SADOVEANU, O. VI 206.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
icnitură s. f., g.-d. art. icniturii; pl. icnituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
icnitură s. f., g.-d. art. icniturii; pl. icnituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
icnitură s. f., g.-d. art. icniturii; pl. icnituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ICNITURĂ s. v. icnire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ICNITURĂ s. icneală, icnet, icnire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
icnitură, icniturisubstantiv feminin
-
- Prin căldura și lumina orbitoare, răspundeau comenzi lungi și disperate și dupăituri grele, cu icnituri. SADOVEANU, O. VI 206. DLRLC
-
etimologie:
- Icni + -tură. DEX '98 DEX '09