opțiuni
  • info

15 definiții pentru ignora

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IGNORA, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare.

ignora vt [At: ODOBESCU, S. III, 643 / Pzi: ignor și (înv) ~rez / E: fr ignorer, it ignorare] 1 A nu cunoaște. 2 A nu avea informații despre ceva. 3 (C. i. persoane) A nu băga în seamă. 4 (C. i. persoane) A nu saluta deliberat. 5 A neglija. 6 A nesocoti. 7 A desconsidera.

IGNORA, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.

IGNORA, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu cunoaște, a nu ști. Ignorează cu totul această problemă. 2. A neglija ceva sau pe cineva, a nu observa în mod voit, a nu lua în seamă, a trece cu vederea. Scrierile lui Creangă zugrăvesc realist viața satului și de aceea nu pot ignora un aspect fundamental al realității, cum e lupta de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 2/5. Apostol, în sufletul său, credea că cel mai bun lucru ar fi să ignoreze războiul, ca ceva anormal. REBREANU, P. S. 43. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: ignoră (C. PETRESCU, Î. II 147).

IGNORA vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p. i. 1 -rez, ignor, 3,6 -rează și -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer].

IGNORA vb. tr. I. a nu cunoaște, a nu ști. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare)

A IGNORA ~ez tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod conștient să cunoască și să aplice. 2) (persoane) A trata fără considerație; a nu băga în seamă; a disprețui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenție; a nesocoti. [Și ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare

ignorà v. a nu ști, a nu cunoaște.

*ignoréz v. tr. (lat. ignóro, -áre). Nu știu: acest om ignorează existența busoleĭ. Nu daŭ atențiune, arăt dispreț: înțeleptu ignorează vulgu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ignora (a ~) (desp. ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 1 sg. ignor, 3 ignoră; conj. prez. 1 sg. să ignor, 3 să ignore

!ignora (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignoră

ignora vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignorez/ignor, 3 sg. și pl. ignorează/ignoră

ignora (pr. g-n) (ind. prez. 1 sg. ignorez)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IGNORA vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

IGNORA vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

Intrare: ignora
  • silabație: ig-no-ra, i-gno-ra info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ignora
  • ignorare
  • ignorat
  • ignoratu‑
  • ignorând
  • ignorându‑
 singular plural
  • ignoră
  • ignorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ignor
 (să)
  • ignor
  • ignoram
  • ignorai
  • ignorasem
a II-a (tu)
  • ignori
 (să)
  • ignori
  • ignorai
  • ignorași
  • ignoraseși
a III-a (el, ea)
  • ignoră
 (să)
  • ignore
  • ignora
  • ignoră
  • ignorase
plural I (noi)
  • ignorăm
 (să)
  • ignorăm
  • ignoram
  • ignorarăm
  • ignoraserăm
  • ignorasem
a II-a (voi)
  • ignorați
 (să)
  • ignorați
  • ignorați
  • ignorarăți
  • ignoraserăți
  • ignoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ignoră
 (să)
  • ignore
  • ignorau
  • ignorară
  • ignoraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ignora
  • ignorare
  • ignorat
  • ignoratu‑
  • ignorând
  • ignorându‑
 singular plural
  • ignorează
  • ignorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ignorez
 (să)
  • ignorez
  • ignoram
  • ignorai
  • ignorasem
a II-a (tu)
  • ignorezi
 (să)
  • ignorezi
  • ignorai
  • ignorași
  • ignoraseși
a III-a (el, ea)
  • ignorează
 (să)
  • ignoreze
  • ignora
  • ignoră
  • ignorase
plural I (noi)
  • ignorăm
 (să)
  • ignorăm
  • ignoram
  • ignorarăm
  • ignoraserăm
  • ignorasem
a II-a (voi)
  • ignorați
 (să)
  • ignorați
  • ignorați
  • ignorarăți
  • ignoraserăți
  • ignoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ignorează
 (să)
  • ignoreze
  • ignorau
  • ignorară
  • ignoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ignora, ignorverb

  • 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ignorează cu totul această problemă. DLRLC
  • 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: desconsidera disprețui neglija nesocoti omite
    • format_quote Scrierile lui Creangă zugrăvesc realist viața satului și de aceea nu pot ignora un aspect fundamental al realității, cum e lupta de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 2/5. DLRLC
    • format_quote Apostol, în sufletul său, credea că cel mai bun lucru ar fi să ignoreze războiul, ca ceva anormal. REBREANU, P. S. 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.