impas sn [At: I. NEGRUZZI, S. I, 178 / Pl: ~uri / E: fr impasse] 1 (Înv) Străduță deschisă numai la una dintre extremitățile ei Si: fundac, hudiță, înfundătură. 2 (Fig) Situație dificilă din care nu se poate ieși.

IMPAS, impasuri, s. n. 1. Situație încurcată, grea, din care nu știi cum să ieși. Merita toate laudele, ca orice femeie tînără și frumoasă, rămasă, în cele mai grele impasuri, tovarășă credincioasă pentru bărbatul ce și l-a ales. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. În impasuri grele, omul la prietenii vechi și adevărate recurge. BASSARABESCU, V. 188. 2. (Franțuzism) Fundătură, fundac. Acum agoniza într-o mansardă din cartierul latin; un impas cu ziduri leproase. C. PETRESCU, A. 319.

IMPAS s.n. 1. Situație încurcată, fără o soluționare convenabilă. 2. (Rar) Fundătură, ulicioară fără ieșire. [< fr. impasse].

IMPAS s. n. 1. situație fără soluționare convenabilă. 2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare. 3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară. (< fr. impasse)

IMPAS ~uri n. Situație încurcată, complicată, fără ieșire favorabilă. A ajunge într-un ~. /<fr. impasse

impas n. 1. Ulicioară fără ieșire; 2. fig. situațiune din care nu se poate ieși.

*impás n., pl. urĭ și e (fr. impasse, f., d. passer, a trece; lat. pop. passare, a trece, d. passus, pas). Est. Înfundătură, fundătură, fundac, stradă fără ĭeșire. Fig. Pozițiune dificilă orĭ periculoasă: nu știŭ cum să ĭes din acest impas.

impas s. n., pl. impasuri

impas s. n., pl. impasuri

impas s. n., pl. impasuri

IMPAS s. v. alee, fundătură, intrare.

IMPAS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâmtoare, (înv. și pop. fig.) strâmtorare, strâmtoreală, (înv. fig.) strâmtură, strânsoare. (Se află în ~.) 2. v. dificultate. 3. v. încercare.

IMPAS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strîmtoare, (înv. și pop. fig.) strîmtorare, strîmtoreală, (înv. fig.) strîmtură, strînsoare. (Se află în ~.) 2. dificultate, greutate, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 3. greu, greutate, încercare, necaz, vicisitudine. (~ al vieții.)

impas s. v. ALEE. FUNDĂTURĂ. INTRARE.