implacabil, ~ă a, av [At: ALECSANDRI, T. 1734 / Pl: ~i, ~e / E: fr implacable, it implacabile, lat implacabilis] 1-2 (În mod) neîmblânzit. 3-4 (În mod) neînduplecat. 5-6 (În mod) neiertător. 7-8 (În mod) neîmpăcat.

IMPLACABIL, -Ă, implacabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, potolit, îmblînzit; neînduplecat, neîndurat. Rea, crudă și implacabilă, ea în cîteva cuvinte îi arată cît de absurd e planul lui. GHEREA, ST. CR. II 170. Întrînd în Cameră, să facem o implacabilă opozițiune la toate actele guvernului. ALECSANDRI, T. 1734. ◊ Fig. O pîrghie puternică îl mișcă, implacabilă, neinfluențată de nimic, și de fiecare dată bolovanul căzut între ele e zdrobit metodic în cîteva clipe. BOGZA, C. O. 181.

IMPLACABIL, -Ă adj. De neînduplecat, neîmblînzit; neîndurat. [Cf. fr. implacable, it. implacabile, lat. implacabilis].

IMPLACABIL, -Ă adj. 1. de neînduplecat, neîndurător. 2. care se produce în mod fatal; inexorabil. (< fr. implacable, lat. implacabilis)

IMPLACABIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi convins, înduplecat; de neînduplecat; neabătut; inexorabil. [Sil. im-pla-] /<fr. implacable, lat. implacabilis

implacabil a. care nu poate fi potolit: ură implacabilă.

*implacábil, -ă adj. (lat. implacabilis, d. placare, a liniști). Neînduplecat, care nu se poate potoli: Scipione Nasica era adversaru implacabil al luĭ Tiberiŭ Grahu. Adv. În mod implacabil.

implacabil adj. m., pl. implacabili; f. implacabilă, pl. implacabile

implacabil adj. m., pl. implacabili; f. implacabilă, pl. implacabile

implacabil adj. m., pl. implacabili; f. sg. implacabilă, pl. implacabile

IMPLACABIL adj. v. crud.

IMPLACABIL adj. crud, hain, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.)