7 definiții pentru impus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPUS, -Ă, impuși, -se, adj. Care trebuie urmat întocmai; care trebuie făcut, îndeplinit; obligatoriu. – V. impune.
IMPUS, -Ă, impuși, -se, adj. Care trebuie urmat întocmai; care trebuie făcut, îndeplinit; obligatoriu. – V. impune.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
impus, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 279 / Pl: ~uși, ~e / E: impune] 1 (D. o idee, o directivă, o acțiune etc.) Care este acceptat și urmat împotriva voinței, prin constrângere Si: impozat2 (1), obligatoriu. 2 (D. o pedeapsă, o prevedere) Aplicat2. 3 (D. impozite) Fixat2. 4 (D. un artist, un savant) A cărui valoare este cunoscută, unanim acceptată Si: impozat2 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPUS, -Ă, impuși, -se, adj. La care este obligat cineva, care i se impune cuiva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*impún, -pús, a -púne v. tr. (lat. impóno, -pónere. V. pun). Fig. Oblig la, supun la: a impune cuĭva o obligațiune. Inspir, comand: a impune respect, tăcere ș. a. cuĭva. V. intr. Impun respect, admirațiune ș. a.: vitejia, onestitatea, frumuseța impune. – Se zice și a impune pe cineva cu un bir îld. a impune cuĭva un bir saŭ a supune pe cineva la bir (saŭ biruluĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
impus adj. m., pl. impuși; f. sg. impusă, pl. impuse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IMPUS adj. v. silnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IMPUS adj. forțat, silit, silnic. (Muncă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
impus, impusăadjectiv
- 1. Care trebuie urmat întocmai; care trebuie făcut, îndeplinit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: forțat obligatoriu silit silnic
etimologie:
- impune DEX '98 DEX '09