opțiuni
  • info

22 de definiții pentru inamic (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INAMIC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Statul beligerant adversar în caz de război; p. ext. forțele armate și cetățenii acestui stat. ♦ Dușman în viața de fiecare zi. 2. Adj. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. ♦ Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimic, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

inamic, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 243/12 / V: inem~, inim~, înim~, nemic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat inimicus] 1-2 smf, a Dușman (1-2). 3-4 av, a (În mod) dușmănos. corectat(ă)

INAMIC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimic, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

INAMIC1, -Ă, inamici, -e, adj. 1. Care aparține dușmanului; dușman. Țară inamică. Armate inamice. 2. (Și în forma învechită inimic) Dușmănos, ostil. Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. – Variantă: (învechit) inimic, -ă adj.

INAMIC, -Ă adj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].

INAMIC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)

INAMIC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; vrăjmășesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus[1]

  1. Var.: (înv.) inimic (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

*ĭnamic, V. inimic.

INIMIC, -Ă adj., s. m. și f. v. inamic.

înimic, ~ă smf, a vz inamic

INIMIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. inamic.

INIMIC, -Ă adj. v. inamic.

INIMIC, -Ă adj., s.m. și f. v. inamic.

inimic a. și m. dușman, vrăjmaș.

*inimíc, -ă adj. și s. (lat. in-imicus, d. in-, ne, și amicus, amic). Dușman, adversar. – Ob. inamic (după amic).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inamic (desp. i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamici; adj. f., s. f. inamică, pl. inamice

!inamic (i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamici; adj. f., s. f. inamică, pl. inamice

inamic adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic[1]

  1. Var.: (înv.) inimic (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

inamic

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INAMIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.[1]

  1. Var.: (înv.) inimic (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INAMIC s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Armata ~.) 2. adj. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.)

Inamic ≠ amic, prieten[1]

  1. Var.: (înv.) inimíc (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: inamic (adj.)
inamic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-na-mic, in-a-mic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamic
  • inamicul
  • inamicu‑
  • inamică
  • inamica
plural
  • inamici
  • inamicii
  • inamice
  • inamicele
genitiv-dativ singular
  • inamic
  • inamicului
  • inamice
  • inamicei
plural
  • inamici
  • inamicilor
  • inamice
  • inamicelor
vocativ singular — —
plural — —
inemic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inemic
  • inemicul
  • inemicu‑
  • inemică
  • inemica
plural
  • inemici
  • inemicii
  • inemice
  • inemicele
genitiv-dativ singular
  • inemic
  • inemicului
  • inemice
  • inemicei
plural
  • inemici
  • inemicilor
  • inemice
  • inemicelor
vocativ singular — —
plural — —
înimic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
inimic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimic
  • inimicul
  • inimicu‑
  • inimică
  • inimica
plural
  • inimici
  • inimicii
  • inimice
  • inimicele
genitiv-dativ singular
  • inimic
  • inimicului
  • inimice
  • inimicei
plural
  • inimici
  • inimicilor
  • inimice
  • inimicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inamic, inamicăadjectiv

  • 1. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Țară inamică. Armate inamice. DLRLC
    • 1.1. Dușmănos, ostil, vrăjmășesc. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: dușmănos ostil vrăjmășesc
      • format_quote Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. DLRLC
      • format_quote Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.