15 definiții pentru indiferență
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INDIFERENȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.
INDIFERENȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indiferență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 346 / V: (înv) ~ție, ~rin~ / Pl: ~țe / E: fr indifférence, lat indifferentia] 1 Lipsă de interes față de ceva sau de cineva Si: impasibilitate, nepăsare, (rar) indiferentism. 2 Lipsă de afecțiune Si: insensibilitate, răceală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIFERENȚĂ s. f. Atitudine și purtare a celui indiferent, lipsă de interes față de ceva; stare de nepăsare, răceală. În ferești, ici și colo, capete de bătrîni, de femei, priveau cu indiferență grupul copiilor, gara, cerul. GALAN, Z. R. 9. La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta batjocoritoare. C. PETRESCU, C. V. 147. Din absoluta dv. indiferență, mai aveți din cînd în cînd timpul să trageți cu urechea. SEBASTIAN, T. 75.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIFERENȚĂ s.f. Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva. ♦ Insensibilitate, nepăsare, răceală. [< fr. indifférence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIFERENȚĂ s. f. stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva; insensibilitate. (< fr. indifférence, lat. indifferentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INDIFERENȚĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenței] /<fr. indifférence, lat. indifferentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
indiferență f. nepăsare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*indiferénță f., pl. e (lat. in-differentia. V. diferență). Proprietatea de a nu fi nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît altu. Proprietatea de a nu prezenta interes. Nepăsare, dezinteresare: indiferența filosofilor față de moarte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
indiferenție sf vz indiferență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
indiferință sf vz indiferență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
indiferență s. f., g.-d. art. indiferenței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
indiferență s. f., g.-d. art. indiferenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
indiferență s. f., g.-d. art. indiferenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INDIFERENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. v. nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare, dezinteres. (Ce este această ~ la el?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDIFERENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. dezinteres, dezinteresare, nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare. (Ce este această ~ la el?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
indiferențăsubstantiv feminin
- 1. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: impasibilitate insensibilitate nepăsare răceală
- În ferești, ici și colo, capete de bătrîni, de femei, priveau cu indiferență grupul copiilor, gara, cerul. GALAN, Z. R. 9. DLRLC
- La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta batjocoritoare. C. PETRESCU, C. V. 147. DLRLC
- Din absoluta dv. indiferență, mai aveți din cînd în cînd timpul să trageți cu urechea. SEBASTIAN, T. 75. DLRLC
-
etimologie:
- indifférence DEX '09 DEX '98 DN
- indifferentia DEX '09 DEX '98 MDN '00