inegalitate sf [At: MAIORESCU, D. IV, 131 / Pl: ~tăți / E: fr inégalité] 1 Lipsă de egalitate Si: disproporție, imparitate, neegalitate. 2 Lipsă de uniformitate. 3 Relație matematică între două mărimi sau expresii care arată că una este mai mare sau mai mică decât cealaltă Si: neegalitate. 4 Imparitate.

INEGALITATE, inegalități, s. f. 1. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; neegalitate, disproporție. Inegalitatea în drepturi între cei avuți și cei săraci, inegalitate în drepturi între bărbat și femeie, inegalitate între albi și negri, – acestea sînt «darurile» pe care le oferă minoritatea exploatatoare majorității exploatate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 6/5. 2. Relația matematică dintre două elemente care nu sînt egale.

INEGALITATE s.f. 1. Lipsă de egalitate, neegalitate; disproporție. 2. (Mat.) Relație între două valori care nu sunt egale. [Cf. fr. inégalité].

INEGALITATE s. f. 1. lipsă de egalitate, neegalitate; disproporție. 2. (mat.) relație între două valori care nu sunt egale. (< fr. inégalité)

INEGALITATE ~ăți f. 1) Lipsă de egalitate; neegalitate; diferență. ~ socială. 2) Lipsă de uniformitate; neuniformitate; iregularitate. /<fr. inegalité, lat. inaequalitas

inegalitate f. lipsă de egalitate: inegalitate de vârstă, de teren, de caracter, de condițiuni sociale.

*inegalitáte f. (fr. inégalité). Caracteru de a fi inegal: inegalitatea unor liniĭ, unuĭ teren, uneĭ mișcărĭ. Nepotrivire: inegalitate de etate. Fig. Bizarerie: inegalitate de caracter. Astr. Iregularitate observată în mersu stelelor. Mat. Expresiune în care se compară doŭă cantitățĭ inegale, separate pin semnu > (maĭ mare) saŭ < (maĭ mic).

inegalitate (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. inegalității; pl. inegalități

inegalitate (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. inegalității; pl. inegalități

inegalitate s. f. (sil. mf. in-) egalitate

INEGALITATE s. 1. imparitate. (~ a două mărimi.) 2. disproporție. (Există o ~ între cei doi boxeri.)

INEGALITATE s. disproporție. (Există o ~ între cei doi boxeri.)

Inegalitate ≠ egalitate

INEGALITATE s. f. (cf. fr. inégalité): valoare relațională a comparației la adjective și adverbe, care presupune o intensitate relativă a însușirilor sau a caracteristicilor comparate, doi termeni de comparație și o realizare cu mijloace gramaticale (cu formanți sau morfeme) neschimbătoare. Ea are în vedere însușirea a două obiecte (sau a aceluiași obiect privit în împrejurări diferite) sau caracteristica acțiunii efectuate de doi autori (sau de același autor în împrejurări diferite) într-o măsură mai mare sau mai mică. I. are două aspecte: a) i. non-inclusă, care privește termenii comparați neincluși într-o totalitate de obiecte sau de acțiuni și care se referă fie la superioritatea termenului comparat, neinclus în această totalitate, însușirea sau caracteristica fiind într-o măsură mai mare (aspect denumit tradițional comparativ de superioritate), fie la inferioritatea termenului comparat, neinclus în această totalitate, însușirea sau caracteristica fiind într-o măsură mai mică (aspect denumit tradițional comparativ de inferioritate). v. și comparativ; b) i. inclusă, care privește termenii comparați incluși într-o totalitate de obiecte sau de acțiuni și care se referă fie la superioritatea termenului comparat, inclus în această totalitate, însușirea sau caracteristica fiind la cel mai înalt nivel (aspect denumit tradițional superlativ relativ de superioritate), fie la inferioritatea termenului comparat, inclus în această totalitate, însușirea sau caracteristica fiind la cel mai scăzut nivel (aspect denumit tradițional superlativ relativ de inferioritate). v. și superlativ.

INEGALITÁTE (< fr.) s. f. Faptul de a fi inegal, lipsă de egalitate; imparitate. ♦ (MAT.) Relație între două elemente care arată că unul dintre ele este mai mic (<) sau mai mare (>) decât celălalt (i. strictă). Dacă i. poate deveni, eventual, o egalitate, notația corespunzătoare este „≤” și „≥”.