inexistență / [At: IBRĂILEANU, A. 40 / Pl: ~țe / E: fr inexistence] Neființă.

INEXISTENȚĂ s. f. Faptul de a nu exista, lipsă de existență.

INEXISTENȚĂ s.f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistence].

INEXISTENȚĂ s. f. faptul de a nu exista; lipsă de existență. (< fr. inexistence)

INEXISTENȚĂ f. Caracter inexistent; lipsă de existență. /<fr. inexistence

*inexisténță f., pl. e (d. existență; fr. -ence). Lipsă de existență, calitatea de a nu exista. – Ob. inegz- (după fr.).

inexistență [x pron. gz] (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. inexistenței

!inexistență [x pron. gz] (i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. inexistenței

inexistență s. f. (sil. mf. in-) [x pron. gz], g.-d. art. inexistenței

INEXISTENȚĂ s. v. neant.

INEXISTENȚĂ s. neant, neființă, nimic, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereasă, nefapt.

Inexistență ≠ existență

INEXISTENȚĂ. Subst. Inexistență, neființă (poetic), neant, nonexistență, nimic (fig.), haos; absență, lipsă, lipsire (înv.); zero, nulă; gol, vid, abis (fig.), hău, genune (livr.); vacuum; deșert (fig.), pustietate, pustiu. Dispariție, pieire, evanescență (rar), desființare. Moarte, stingere, deces, pierzanie (pop.); pierzare (pop.); dizolvare (fig.), evaporare (fig.). Irealitate, fantezie, fantasmagorie, închipuire, imaginație, născocire, născoceală, născocitură, plăsmuire, nălucire, vedenie; halucinație, fantasmă, himeră; utopie, iluzie, iluzie optică, fata morgana, apa morților, miraj (fig.); vedenie, nălucă, năluceală, fantomă. Adj. Inexistent, ireal, aparent, imaginar; absent, nul, omis; gol, vid, pustiu, deșert; dispărut, disparent (rar), evanescent (rar), pierit, desființat. Mort, stins, decedat, defunct, răposat; imaterial; ireal, imaginar, închipuit, fantastic, fictiv, născocit, nălucit, imaginat; aparent, iluzoriu, utopic, utopist, himeric; nevăzut, invizibil; deșertat (pop.). Vb. A nu fi, a nu exista, a fi nereal, a absenta; a nu se întîmpla, a nu se petrece, a nu avea loc; a înceta să existe, a dispărea, a se topi (fig-), a nu lăsa nici o urmă, a se stinge, a pieri, a dispărea ca prin farmec, a se evapora (fig.). A fi uitat, a fi dat uitării, a se șterge din memorie. A deceda, a muri, a se stinge, a se prăpădi, a sucomba, a se duce în lumea celor drepți, a da ortul popii. Adv. Nicicînd, niciodată; cînd mi-oi (ți-oi) vedea ceafa; niciunde, nicăieri, niciodinioară (înv.). V. anulare, dispariție, distrugere, ființe imaginare, imaginație, moarte.