infailibil, ~ă a, av [At: GHEREA, ST. CR. III, 145 / V: ~ali~ / P: ~a-i~ / Pl: ~i, ~e / E: fr infailible] 1-2 (Într-un mod) care nu poate greși Si: desăvârșit, perfect. 3-4 (Într-un mod) care își atinge scopul cu siguranță.

INFAILIBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect. Conducerea unei întreprinderi nu este de loc o problemă simplă. Directivele în sine nu sînt infailibile. V. ROM. decembrie 1953, 289. Nu există nimic infailibil. GHEREA, ST. CR. III 145. – Pronunțat: -fa-i-.

INFAILIBIL, -Ă adj. Care nu se poate înșela, care nu poate greși; perfect. [Pron. -fa-i-. / cf. fr. infailible, lat. infaillibilis < in – ne, fallere – a înșela].

INFAILIBIL, -Ă adj. care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect. (< fr. infaillible)

INFAILIBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care nu poate greși; nesupus greșelilor. 2) Care are rezultate asigurate. Un remediu ~. [Sil. in-fa-i-] /<fr. infaillible

infailibil a. 1. care sigur se va întâmpla sau va produce efectul său: remediu, rezultat infailibil; 2. care nu se poate înșela: Biserica catolică și Papa se consideră ca infailibili. ║ adv. sigur, fără putință de eroare.

infalibil, ~ă a vz infailibil

*FAILIBIL adj. Care poate să greșească ¶ ¶ contr. INFAILIBIL [fr.].

infalíbil, -ă adj. (mlat. in-fallibilis, d. fállere, a înșela. V. fals, falit). Care nu se poate înșela, care nu poate greși: Dumnezeŭ e infalibil. Sigur, care nu poate lipsi: a prezice un succes infalibil. Adv. În mod infalibil. – Fals infailibil (fr. infaillible).

infailibil (desp. -fa-i-) adj. m., pl. infailibili; f. infailibilă, pl. infailibile

infailibil (-fa-i-) adj. m., pl. infailibili; f. infailibilă, pl. infailibile

infailibil adj. m. (sil. -fa-i-), pl. infailibili; f. sg. infailibilă, pl. infailibile

INFAILIBIL adj. v. cert, sigur.

infailibil adj. v. CERT. SIGUR.

Infailibil ≠ failibil