inferior, ~oară [At: (a. 1859) URICARIUL V, 171/18 / P: ~i-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr inférieur, lat inferior] 1 a Care este așezat dedesubt. 2 a (D. ape curgătoare sau d. regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de vărsare decât de izvor. 3 a Care este din punct de vedere numeric mai mic decât altul. 4 a Care are un rang, o funcție sau un grad mai mic decât altul. 5 sm Subaltern (într-o ierarhie). 6 a Care este de calitate mai proastă. 7 a Care nu este la fel de bun ca altul. 8 a Mai puțin frumos. 9 a (În vechea organizare a școlii; îs) Curs ~ Ciclu de învățământ cuprinzând primele patru clase ale liceului.

INFERIOR, -OARĂ, inferiori, -oare, adj. (Adesea urmat de un element de comparație la dativ) 1. Care este sau se află mai jos (în spațiu) decît altul, care ocupă un loc dedesubtul altuia. Membrele inferioare. ♦ (Despre ape curgătoare sau despre porțiuni ale cursului lor) Situat mai aproape de vărsare decît de izvor. Cursul inferior al Mureșului. Dunărea inferioară. 2. Care este mai mic decît altul din punct de vedere numeric. 3.. Care ocupă un grad mai mic, care este mai mic în rang, sau în demnitate. Funcționar inferior. ◊ (Substantivat) În armată, inferiorul salută pe superior. 4. Care este de calitate mai proastă, are importanță mai mică, valorează mai puțin decît altul sau care este la un nivel mai redus decît altul. Stofa aceasta este inferioară celei de lînă. ▭ Lumina lunii impresionează și simțurile inferioare. IBRĂILEANU, A. 16. ◊ (În vechea organizare a școlii) Curs inferior = ciclu de învățămînt cuprinzînd primele patru clase ale liceului. – Pronunțat: -ri-or.

INFERIOR, -OARĂ adj. 1. Care este așezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apă; p. ext., despre o regiune) Situat în apropiere de punctul de vărsare; depărtat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proastă; mai puțin bun; mai puțin frumos; mai mic decît alții. 4. Care are un grad, o funcție, un rang mai mic decît altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inférieur].

INFERIOR, -OARĂ I. adj. 1. așezat mai jos; de jos. ◊ (despre o parte a unui curs de apă, o regiune) în apropiere de punctul de vărsare; depărtate de izvor. 2. mai mic din punct de vedere numeric. 3. de calitate (mai) proastă; mai puțin bun; mai puțin frumos; mai mic decât alții. 4. care are un grad, o funcție, un rang mai mic decât altul. II. s. m. subaltern, subordonat. (< fr. inférieur, lat. inferior)

INFERIOR¹ ~oară (~ori, ~oare) 1) (în opoziție cu superior) Care se află în partea de jos; situat în partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgătoare) Care este mai aproape de mare decât de izvor. 3) Care ocupă treapta cea mai joasă într-o ierarhie. Situație socială ~oară. 4) Care este de calitate mai proastă; de valoare mai mică; mai puțin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inférieur, lat. inferior

INFERIOR² ~i m. Persoană care este subordonată alteia într-o activitate de muncă; om care se supune unui șef; subaltern; subordonat. /<fr. inférieur, lat. inferior

inferior a. 1. așezat sub, în jos de: buza inferioară; 2. se zice de partea unei țări, a unui fluviu mai aproape de mare: Dunărea inferioară; 3. care e mai prejos decât altul, subordonat. ║ adv. mai prejos.

*inferiór, -oáră adj. (lat. inferior, comparativu d. inferus, de jos. V. infim). De dedesupt, de jos: buza inferioară, Dunărea inferioară (maĭ aproape de gură). Fig. Maĭ pe jos în demnitate, merit, organizațiune: rang inferior, animal inferior. Subst. Subaltern, subordonat: a fi amabil cu inferioriĭ. Adv. În mod inferior: a lucra inferior. V. superior.

Alba (Inferioară) f. numită de Unguri Alsó-Fehér, județ în Transilvania, 195.000 loc., cu cap. Aiud. ║ (Regală), comitat și cetate în Ungaria, vechiu oraș industrial și comercial: 28.000 loc.; odinioară (1027-1380) rezidența regilor maghiari.

inferior (desp. -ri-or) adj. m., pl. inferiori; f. inferioară, pl. inferioare

inferior (-ri-or) adj. m., pl. inferiori; f. inferioară, pl. inferioare

inferior adj. m. (sil. -ri-or), pl. inferiori; f. sg. inferioară, pl. inferioare

INFERIOR adj., s. 1. adj. ordinar, prost, rău. (Tutun, vin ~.) 2. adj. mărunt, mic. (Funcționar ~.) 3. adj., s. v. subaltern.

INFERIOR adj., s. 1. adj. ordinar, prost, rău. (Tutun, vin ~.) 2. adj. mărunt, mic. (Funcționar ~.) 3. adj., s. subaltern, subordonat. (E ~ lui la serviciu.)

Inferior ≠ superior

AUSTRIA INFERIOARĂ (NIEDERÖSTERREICH), land în Austria; 19,2 mii km²; 1,42 mil. loc. (1987). Centrul ad-tiv: Sankt Pölten. Expl. de petrol și gaze naturale. Cereale; viticultură; creșterea animalelor.

CÎMPIA SIRETULUI INFERIOR, cîmpie de subsidență situată în zona de vărsare a Siretului. Alt.: 10-26 m; lățime: 20-30 km.

SAXONIA INFERIOARĂ (NIEDERSACHSEN [ní:dərzaxsən]), land în NNV Germaniei, pe fl. Waser; 47,6 mii km²; 7,9 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Hanovra (Hannover). Zăcăminte de petrol, min. de fier și gaze naturale. Culturi de cereale, sfeclă de zahăr, in, cânepă ș.a. Creșterea animalelor.