ingenios, ~oasă a [At: HASDEU, I. C. 123 / P: ~ni-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr ingénieux, it ingegnoso, lat ingeniosus] 1 Inventiv. 2 Iscusit. 3 Elaborat cu inventivitate, cu măiestrie, cu iscusință.

INGENIOS, -OASĂ, ingenioși, -oase, adj. 1. (Despre persoane și facultățile lor) Care are mult spirit inventiv, multă pricepere și agerime de minte; iscusit, îndemînatic, dibaci. Mult mai tîrziu, datorită cine știe cărei minți ingenioase, piatra aceasta e găurită, și grosolanul topor capătă o coadă. BOGZA, C. O. 201. Poetul sau prozatorul ocazional și ingenios ar fi voit ca numele să-i apară cu o literă mai groasă, mult mai neagră și mai vizibilă. ARGHEZI, P. T. 73. 2. (Despre realizările omului) Făcut, alcătuit, elaborat cu îndemînare, cu iscusință, cu măiestrie. Mecanism ingenios. ▭ Acuma, tîrziu, își dă seama că toată combinația, care i s-a părut foarte ingenioasă, a fost o nerozie. REBREANU, R. I 47. Planul pe care l-am făcut este... destul de ingenios. CARAGIALE, O. VII 32. Calificația ce da persoanelor despre care vorbea era atît de ingenioasă, încît ai fi zis că le pune un fier roșu pe frunte. BOLINTINEANU, O. 378. – Pronunțat: -ni-os.

INGENIOS, -OASĂ adj. 1. Inventiv; iscusit, îndemînatic. 2. Făcut, elaborat cu iscusință, cu îndemînare. [Pron. -ni-os. / cf. fr. ingénieux, lat. ingeniosus].

INGENIOS, -OASĂ adj. 1. care dovedește spirit inventiv; îndemânatic. 2. făcut cu iscusință, cu îndemânare. (< fr. ingénieux, lat. ingeniosus)

INGENIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care are spirit inventiv; ager la minte. 2) Care denotă multă pricepere și imaginație. Răspuns ~. Explicație ~oasă. [Sil. -ni-os] /<fr. ingénieux, lat. ingeniosus

ingenios a. plin de spirit, de invențiune sau dibăcie: om ingenios, mașină ingenioasă.

*ingeniós, -oásă adj. (lat. ingeniosus, d. ingenium, spirit, inteligență. V. geniŭ). Plin de spirit, de invențiune, de îndemănare: om, spirit ingenios. Făcut cu ingeniozitate: mașină ingenĭoasă. Adv. În mod ingenios.

ingenios (desp. -ni-os) adj. m., pl. ingenioși; f. ingenioasă, pl. ingenioase

ingenios (-ni-os) adj. m., pl. ingenioși; f. ingenioasă, pl. ingenioase

ingenios adj. m. (sil. -ni-os), pl. ingenioși; f. sg. ingenioasă, pl. ingenioase

INGENIOS adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inventiv. 3. inventiv, iscusit, subtil. (Procedeu ~.)

INGENIOS adj. 1. abil, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prlnzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. creator, imaginativ, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Un spirit ~.) 3. inventiv, iscusit, subtil. (Procedeu ~.) erată

Ingenios ≠ nepriceput, perfid, ipocrit, neinițiat