INSPECȚIE, inspecții, s. f. Control, verificare autorizată a unei activități, a executării unor dispoziții etc. – Din fr. inspection, lat. inspectio.

inspecție sf [At: CONTEMPORANUL, VI/II, 199, ap. DA / V: (rar) ~iune, is~ / Pl: ~ii / E: lat inspectio, -onis, fr inspection] 1 Control autorizat al unei activități. 2 Cercetare a îndeplinirii anumitor dispoziții. 3 (Ccr) Grup de persoane care inspectează.

INSPECȚIE, inspecții, s. f. Control, verificare autorizată a unei activități, cercetare a îndeplinirii anumitor dispoziții, hotărâri etc. – Din fr. inspection, lat. inspectio.

INSPECȚIE, inspecții, s. f. Control, verificare, cercetare la fața locului (într-o instituție) a legalității actelor, a îndeplinirii anumitor hotărîri, dispoziții ori norme fixate. Sergentul Iftodiu Dumitru se veseli cumplit la ideea că Radu Comșa poate vrea să dreseze un proces-verbal cu rezultatul inspecției și să semneze în condică. C. PETRESCU, Î. II 173. Se oprea la fiecare vapor, se uita lung, cercetător și pleca înainte, urmîndu-și inspecția. BART, S. M. 60. A doua zi era inspecție. De cu noapte toți erau în picioare. VLAHUȚĂ, A. A. II 11. ♦ (Familiar) Persoană sau grup de persoane care inspectează. Cît a stat ușa deschisă și a intrat de afară «inspecția», au tăcut. SADOVEANU, P. M. 92.

INSPECȚIE s.f. Control, verificare a felului cum funcționează un serviciu, cum se execută unele dispoziții etc. [Gen. -iei. / cf. fr. inspection, lat. inspectio].

INSPECȚIE s. f. 1. control, verificare a felului cum funcționează un serviciu, cum se execută unele dispoziții etc. 2. (med.) examen vizual al unui bolnav, urmărind să culeagă detalii semnificative pentru stabilirea investigațiilor și a diagnosticului. (< fr. inspection, lat. inspectio)

INSPECȚIE ~i f. 1) Control oficial, amănunțit asupra unui sector de activitate (a unor persoane, organizații, instituții etc.); revizie. 2) Funcție de inspector; inspectorat. [G.-D. inspecției; Sil. in-spec-ți-e] /<fr. inspection, lat. inspectio, ~onis

inspecțiune sf vz inspecție

ispecție sf vz inspecție

inspecți(un)e f. 1. acțiunea de a inspecta; 2. funcțiunea inspectorului.

*inspecțiúne f. (lat. in-spéctio, -ónis). Acțiunea de a inspecta, reviziune: inspectoru a făcut inspecțiunea școaleĭ. – Și -écție și inspectáre.

inspecție (desp. -ți-e) s. f., art. inspecția (desp. -ți-a), g.-d. art. inspecției; pl. inspecții, art. inspecțiile (desp. -ți-i-)

inspecție (-ți-e) s. f., art. inspecția (-ți-a), g.-d. art. inspecției; pl. inspecții, art. inspecțiile (-ți-i-)

inspecție s. f. (sil. -ți-e), art. inspecția (sil. -ți-a), g.-d. art. inspecției; pl. inspecții, art. inspecțiile (sil. -ți-i-)

inspecție

INSPECȚIE s. 1. v. control. 2. (MIL.) (înv.) șmotru. (~ a unei unități.)

INSPECȚIE s. 1. control, inspectare, revizie, verificare. (~ a decurs în bune condiții.) 2. (MIL.) (înv.) șmotru. (~ a unei unități.)