opțiuni
  • info

14 definiții pentru instructiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTRUCTIV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile. – Din fr. instructif.

instructiv, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 21 / Pl: ~i, ~e / E: fr instructif] 1 Care instruiește. 2 Plin de informații utile. 3 Din care se poate învăța.

INSTRUCTIV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile; din care poți învăța. – Din fr. instructif.

INSTRUCTIV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește, învață, dă cunoștințe; care este plin de învățăminte. Conferință instructivă. ▭ Un bogat material instructiv, redactat într-o formă vie. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/1. Mulțumesc pentru Posthandbuch. E o prețioasă publicație instructivă. CARAGIALE, O. VII 166.

INSTRUCTIV, -Ă adj. Care instruește; plin de învățăminte. [< fr. instructif].

INSTRUCTIV, -Ă adj. care instruiește; plin de învățăminte. (< fr. instructif)

INSTRUCTIV ~ă (~i, ~e) Care instruiește; cu caracter de instrucție. [Sil. in-struc-] /<fr. instructif

instructiv a. care instruiește: lectură instructivă.

*instructív, -ă adj. (fr. instructif, d. lat. instructus, part. d. instrúere, a instrui). Care servește la instrucțiune: conversațiune, lectură instructivă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instructiv adj. m., pl. instructivi; f. instructivă, pl. instructive

instructiv adj. m., pl. instructivi; f. instructivă, pl. instructive

instructiv adj. m., pl. instructivi; f. sg. instructivă, pl. instructive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSTRUCTIV adj. v. educativ.

INSTRUCTIV adj. educativ, moralizator, (înv.) învățător. (Scriere cu conținut ~.)

Intrare: instructiv
instructiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instructiv
  • instructivul
  • instructivu‑
  • instructivă
  • instructiva
plural
  • instructivi
  • instructivii
  • instructive
  • instructivele
genitiv-dativ singular
  • instructiv
  • instructivului
  • instructive
  • instructivei
plural
  • instructivi
  • instructivilor
  • instructive
  • instructivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instructiv, instructivăadjectiv

  • 1. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: educativ moralizator învățător
    • format_quote Conferință instructivă. DLRLC
    • format_quote Un bogat material instructiv, redactat într-o formă vie. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/1. DLRLC
    • format_quote Mulțumesc pentru Posthandbuch. E o prețioasă publicație instructivă. CARAGIALE, O. VII 166. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.