INTENSITATE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forță. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. 3. (Ec.; în sintagma) Intensitatea muncii = gradul de încordare al muncii, căruia îi corespunde un anumit consum de energie musculară și nervoasă a lucrătorului. – Din fr. intensité.

intensitate sf [At: MAIORESCU, R. 276 / Pl: ~tăți / E: fr intensité] 1 Grad de forță, putere Si: (înv) intens (3), intensie, intensivitate (1). 2 (Fiz) Valoare a anumitor mărimi Si: (înv) intensivitate (2). 3 (Fon; îs) Accent de ~ Accent caracterizat prin forța cu care se rostește un sunet. 4 (Ecn; îs) ~a muncii Grad de încordare al muncii, căruia îi corespunde un anumit consum de energie musculară și nervoasă a lucrătorului.

INTENSITATE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forță. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. 3. (Economie; în sintagma) Intensitatea muncii = gradul de încordare al muncii, căruia îi corespunde un anumit consum de energie musculară și nervoasă a lucrătorului. – Din fr. intensité.

INTENSITATE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie. Intensitatea frigului.▭ Proza sa are o mare intensitate dramatică, scriitorul folosind de cele mai multe ori dialogul în locul narațiunii. L. ROM. 1953, nr. 1, 50. Stîncile albe de calcar lucesc atunci cu o mare intensitate. BOGZA, C. O. 13. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi locale. Intensitate sonoră. Intensitatea unui curent electric. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. În sistemul fonologic al limbii romîne, cantitatea nu joacă nici un rol, accentul de intensitate fiind pe primul plan. ROSETTI, I. SL. 29.

INTENSITATE s.f. 1. Grad de tensiune, de tărie, de energie. 2. Tărie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensité].

INTENSITATE s. f. 1. stare a ceea ce este intens; grad de tensiune, de tărie, de energie. 2. tărie, valoare a unui sunet, curent electric etc. ♦ (fon.) accent de ~ = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele. (< fr. intensité)

INTENSITATE ~ăți f. 1) Grad de activitate, putere sau forță. 2) Caracter intens. /<fr. intensité

intensitate f. grad de forță, de activitate: intensitatea căldurei.

*intensitáte f. (d. intens; fr. -nsité). Calitatea de a fi intens, gradu de tărie: intensitatea geruluĭ, intensitatea unuĭ curent electric.

intensitate s. f., g.-d. art. intensității; pl. intensități

intensitate s. f., g.-d. art. intensității; pl. intensități

intensitate s. f., g.-d. art. intensității; pl. intensități

intensitate, -tăți.

INTENSITATE s. 1. forță, putere, tăria vântului, (înv.) mărie, mărime. (~ vântului, a dragostei.) 2. v. volum. 3. (FIZ.) intensitate de magnetizare = magnetizație. 4. v. tensiune.

INTENSITATE s. 1. forță, putere, tărie, (înv.) mărie, mărime. (~ vîntului, a dragostei.) 2. amploare, forță, volum. (Are o voce de o ~ impresionantă.) 3. (FIZ.) tensiune. (~ într-un conductor.)

intensitate s.f. Semnificație a categoriei gramaticale a comparației.

intensitate 1. (fiz.) I. de vibrație a unui sunet, cantitatea de energie care, transportată de undele* sonore, trece într-o secundă prin unitatea de suprafață perpendiculară pe direcția de propagare a sunetului*. Nivelul (diferența) de i. dintre 2 sunete (i. relativă) se măsoară în decibeli (dB – v. bel), pe când i. absolută în W/cm². Unei anumite i. de vibrație a sursei sonore îi corespunde o anumită i. auditivă (fiziol.) sau tărie a sunetului, care se măsoară în foni*. ♦ Puterea sonoră difuzată în spațiu de instr. muzicale variază în limite foarte largi. (Ex. orientative pentru fff orga mare, 12 W; trombonul, 6 W; pianul, 0,6 W; cl., 0,05 W; o voce bas, 0,03 W; cântând ppp o vl. emite o putere sonoră infimă, câteva milionimi de W). La însumarea surselor sonore, puterea ansamblului nu crește aritmetic, ci logaritmic*, deci mult mai puțin decât adunând puterile. De ex., dacă unei vl. care cântă cu o i. corespunzătoare unui nivel de 5 dB, i se adaugă alte 15 vl., care cântă fiecare cu aceeași i. nivelul sonor al ansamblului nu crește de la 5 dB la 80 dB (adică cu 5 x 15 = 75 dB), ci numai cu 12 dB (adică de la 5 la 17 dB).Aceasta explică în parte faptul că o orch. mare poate să acompanieze un instr. solist ca hf. sau chitara fără a prejudicia echilibrul sonor (v. și amplitudine). 2. (în teoria muzicală) Una dintre calitățile sunetului muzical (alături de înălțime (2), durată (I, 1) și timbru*) determinată de i. (1). Valoarea sa relativă (rezultând din diferența de i. a două sunete) a fost convențional stabilită de practica muzicală și redată prin semne dinamice*. Raporturile și variațiile de i. constituie astăzi obiectul dinamicii (1, 2).

INTENSITATEA ACȚIUNILOR DE LUPTĂ ALE AVIAȚIEI numărul misiunilor executate cu o anumită categorie de aviație într-o zi de luptă sau într-o anumită perioadă, putând fi valabilă de la o zi la alta sau de la o perioadă la alta, depinzând de scopurile propuse, de misiunile trupelor de uscat sau ale marinei militare, de disponibilitatea tehnicii de luptă a personalului navigant, de timpul și condițiile meteorologice, de starea de asigurare materială a categoriei de aviație respective.