intermitent, ~ă [At: MAIORESCU, L. 75 / V: (înv) ~tint / Pl: ~nți, ~e / E: fr intermitent] 1 a Care încetează și reîncepe la anumite intervale Cf periodic. 2 a Care acționează cu întreruperi Si: discontinuu. 3 a (Îs) Puls ~ Puls ale cărui bătăi încetează la intervale egale. 4 av Din când în când.

INTERMITENT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează sau se întrerupe pentru un timp, apoi își reia mersul, mișcarea sau desfășurarea; care acționează cu întreruperi. În alt compartiment, tot cu baie... doi urși polari fac o hidroterapie intermitentă și apoi ore întregi... fac ocolul bazinului. ANGHEL, PR. 114. ♦ (Adverbial) Din cînd în cînd. Era însă în ochii aceia ceva deosebit, o bucurie care scînteia spre străin, intermitent. SADOVEANU, Z. C. 140. Pe undeva, pe aproape, Pe unde noaptea se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU, V. 67.

INTERMITENT, -Ă adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din cînd în cînd. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].

INTERMITENT, -Ă adj. care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ◊ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)

intermitent, -ă s. m. f. Persoană care nu lucrează regulat într-un anumit serviciu ◊ „[...] Greva «intermitenților spectacolului» care sunt artiști dar și tehnicieni [...]” R.l. 23 X 92 p. 4 (din fr. intermittent; DEX – adj.)

intermitent a. care încetează și reîncepe la intervale: friguri intermitente.

*intermitént, -ă adj. (lat. inter-mittens, -éntis, part. d. inter-mittere, a întrerupe). Care dispare și ĭar se arată: izvor intermitent, frigurĭ intermitente (palustre). Puls intermitent, care bate iregular. Adv. Se arată intermitent.

intermitint, ~ă a vz intermitent

INTERMITEN/T ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi; discontinuu. /<fr. intermittent, lat. intermittens, ~ntis

intermitent adj. m., pl. intermitenți; f. intermitentă, pl. intermitente

intermitent adj. m., pl. intermitenți; f. intermitentă, pl. intermitente

intermitent adj. m., pl. intermitenți, f. sg. intermitentă, pl. intermitente

INTERMITENT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respirație ~.) 3. v. ritmic.

INTERMITENT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plîns ~; respirație ~.) 3. ritmic, sacadat, (fig.) rupt. (Ton ~; mișcări ~.)

Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt