opțiuni
  • info

14 definiții pentru intoleranță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTOLERANȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

INTOLERANȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

intoleranță sf [At: MAIORESCU, CR. III, 174 / Pl: ~țe / E: fr intolérance] 1 Refuz de a tolera (greșeli sau) nesupunere la norme Si: neîngăduință, netoleranță. 2 (Log) Incapacitate a unui sistem de a tolera abateri de la norme. 3 (Med) Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau alimente.

INTOLERANȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduire. Din poema...«Savonarola», alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175. 2. (Med.) Incapacitatea de a suporta unele medicamente. Intoleranță pentru sulfamide.

INTOLERANȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].

INTOLERANȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)

INTOLERANȚĂ ~e f. 1) Caracter intolerant; lipsă de toleranță; neîngăduință. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolérance

intoleranță f. lipsă de toleranță.

*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intoleranță s. f., g.-d. art. intoleranței; pl. intoleranțe

intoleranță s. f., g.-d. art. intoleranței; pl. intoleranțe

intoleranță s. f., pl. intoleranțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTOLERANȚĂ s. neîngăduință.

INTOLERANȚĂ s. neîngăduință.

Intoleranță ≠ îngăduință, toleranță

Intrare: intoleranță
intoleranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intoleranță
  • intoleranța
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțele
genitiv-dativ singular
  • intoleranțe
  • intoleranței
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intoleranță, intoleranțesubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: netoleranță neîngăduință antonime: toleranță îngăduință
    • format_quote Din poema...«Savonarola», alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175. DLRLC
  • 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Intoleranță pentru sulfamide. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.