8 definiții pentru invocat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
invocat, ~ă a [At: COD. PEN. R. P. R. 72 / Pl: ~ați, ~e / E: invoca] 1 Chemat în ajutor. 2 Citat în favoarea sa. 3 Adus ca probă.
învocat2, ~ă a vz invocat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învocat1 sn vz invocat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INVOCA, invoc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INVOCA vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invoc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A INVOCA invoc tranz. 1) (divinități) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
invoca vb., ind. prez. 1 sg. invoc, 3 sg. și pl. invocă; conj. prez. 3 sg. și pl. invoce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INVOCA vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiva.) 2. v. pretexta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
invoca, invocverb
-
- Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6. DLRLC
- O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. DLRLC
-
- 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cita
- Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: invoácă. DLRLC
etimologie:
- invoquer DEX '09 DEX '98 DN
- invocare DEX '09 DEX '98 DN