7 definiții pentru isprăvire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISPRĂVIRE, isprăviri, s. f. Acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei. – V. isprăvi.
ISPRĂVIRE, isprăviri, s. f. Acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei. – V. isprăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
isprăvire sf [At: COD. VOR. 57/9 / Pl: ~ri / E: isprăvi] 1 (Înv) Corectare. 2 (Înv) Izbândă. 3 (Jur) Rezolvare a unei cauze prin darea unei sentințe Si: isprăvit1 (3). 4 Terminare a unei lucrări, a unei acțiuni Si: executare, isprăvenie (1), isprăvit1 (4), sfârșire. 5 Obținere a ceva de la cineva după multe stăruințe Si: isprăvit1 (5). 6 Lucrare pentru cineva Si: isprăvit1 (6). 7 (Nob) Îngrijire a cuiva Si: isprăvit1 (7). 8 Terminare a unei acțiuni începute Si: isprăvit1 (8). 9-10 Rămânere (fără provizii sau) fără bani Si: isprăvit1 (9-10). 11 (Pop) Ucidere a cuiva Si: isprăvit1 (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
isprăvire s. f., g.-d. art. isprăvirii; pl. isprăviri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
isprăvire s. f., g.-d. art. isprăvirii; pl. isprăviri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
isprăvire s. f., g.-d. art. isprăvirii; pl. isprăviri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISPRĂVIRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, încheiere, sfârșire, terminare. (~ acțiunii începute.) 3. v. consumare. 4. v. absolvire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISPRĂVIRE s. 1. isprăvit, încheiere, sfîrșire, sfîrșit, terminare, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. consumare, epuizare, sfîrșire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 3. absolvență, absolvire, terminare. (După ~ școlii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
isprăvire, isprăvirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- isprăvi DEX '98 DEX '09