7 definiții pentru isprăvire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPRĂVIRE, isprăviri, s. f. Acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei. – V. isprăvi.

ISPRĂVIRE, isprăviri, s. f. Acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei. – V. isprăvi.

isprăvire sf [At: COD. VOR. 57/9 / Pl: ~ri / E: isprăvi] 1 (Înv) Corectare. 2 (Înv) Izbândă. 3 (Jur) Rezolvare a unei cauze prin darea unei sentințe Si: isprăvit1 (3). 4 Terminare a unei lucrări, a unei acțiuni Si: executare, isprăvenie (1), isprăvit1 (4), sfârșire. 5 Obținere a ceva de la cineva după multe stăruințe Si: isprăvit1 (5). 6 Lucrare pentru cineva Si: isprăvit1 (6). 7 (Nob) Îngrijire a cuiva Si: isprăvit1 (7). 8 Terminare a unei acțiuni începute Si: isprăvit1 (8). 9-10 Rămânere (fără provizii sau) fără bani Si: isprăvit1 (9-10). 11 (Pop) Ucidere a cuiva Si: isprăvit1 (11).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

isprăvire s. f., g.-d. art. isprăvirii; pl. isprăviri

isprăvire s. f., g.-d. art. isprăvirii; pl. isprăviri

isprăvire s. f., g.-d. art. isprăvirii; pl. isprăviri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISPRĂVIRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, încheiere, sfârșire, terminare. (~ acțiunii începute.) 3. v. consumare. 4. v. absolvire.

ISPRĂVIRE s. 1. isprăvit, încheiere, sfîrșire, sfîrșit, terminare, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. consumare, epuizare, sfîrșire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 3. absolvență, absolvire, terminare. (După ~ școlii.)

Intrare: isprăvire
isprăvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvire
  • isprăvirea
plural
  • isprăviri
  • isprăvirile
genitiv-dativ singular
  • isprăviri
  • isprăvirii
plural
  • isprăviri
  • isprăvirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

isprăvire, isprăvirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi isprăvi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.