9 definiții pentru istovitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf. -tor.
ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
istovitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: istovi + -tor] 1 a Care epuizează. 2 a Care distruge. 3 a Care duce ceva la bun sfârșit. 4 a Extenuant. 5 smf (Înv; d. afaceri, bani) Lichidator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește, care sleiește de puteri; obositor, extenuant. Muncă istovitoare. ▭ O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTOVITOR ~oare (~ori, ~oare) Care istovește; extenuant; epuizant. /a istovi + suf. ~itor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISTOVITOR adj. v. extenuant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISTOVITOR adj. epuizant, extenuant, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
istovitor, istovitoareadjectiv
- 1. Care istovește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Muncă istovitoare. DLRLC
- O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. DLRLC
- Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. DLRLC
- Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149. DLRLC
-
etimologie:
- Istovi + -tor. DEX '98 DEX '09