2 definiții pentru iuțime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
iuțime sf [At: CORESI, EV. 420/14 / Pl: ~mi / E: iute + -ime] 1-2 (D. gust) Iuțeală (1-2). 3 (Fig) Enervare. 4 Grabă. 5 (Reg) Muncă rapidă și serioasă. 6 (Reg) Neliniștire. 7 (Înv; d. boală) Durere acută. 8 (Înv) Necaz mare. 9 (Pop) Comportament aspru. 10 (Pop) Asuprire.
ĭuțeálă f., pl. elĭ. Calitatea de a fi ĭute, rapiditate: ĭuțeala unuĭ tren. Calitatea de a fi ardeĭat: ĭuțeala muștaruluĭ. – Vechĭ și ĭuțime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: iuțime
iuțime substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||