izolație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr isolation] 1-2 Izolare (3-4). 3 (Ccr) Strat de material izolant (2, 4) așezat între două medii sau între două sisteme fizice. 4 (Spc; îs) Bandă de ~ Fâșie îngustă de pânză sau plastic îmbibată cu o substanță adezivă, cu ajutorul căreia se învelesc firele electrice pentru a fi izolate.

IZOLAȚIE, izolații, s. f. Strat de material izolant intercalat între două medii sau între două sisteme fizice.

IZOLAȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation].

IZOLAȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation)

IZOLAȚIE ~i f. Material sau mediu cu proprietăți izolante. ~ electrică. ~ termică. [G.-D. izolației] /<fr. isolation

izolațiune sf vz izolație

IZOLAȚIUNE s.f. v. izolație.

*izolațiúne f. (fr. isolation). Acțiunea de a izola. Starea de a fi izolat: mulțĭ fericițĭ trăĭesc în izolațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

izolație (desp. -ți-e) s. f., art. izolația (desp. -ți-a), g.-d. art. izolației; pl. izolații, art. izolațiile (desp. -ți-i-)

izolație (-ți-e) s. f., art. izolația (-ți-a), g.-d. art. izolației; pl. izolații, art. izolațiile (-ți-i-)

izolație s. f. (sil. -ți-e), art. izolația (sil. -ți-a), g.-d. art. izolației; pl. izolații, art. izolațiile (sil. -ți-i-)

IZOLAȚIE s. (FIZ.) izolare.