36 de definiții pentru jefui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEFUI, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecui vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

JEFUI, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecui vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

jefui [At: VARLAAM, C. 347 / V: jăcui, jăf~, jăhui, jăui, jecui, jehui / Pzi: ~esc / E: jaf + -ui] 1 vt A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență) Si: a prăda. 2 vt (Jur) A săvârși un jaf (1). 3 vt A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: a jăpcăni, a jecmăni. 4 vt A exploata. 5 vt (Imp) A plagia. 6 vt (Imp) A răpi și a viola o femeie. 7 vt A devasta.

JEFUI, JĂFUI (-uesc) vb. tr. A prăda, a răpi bunul altuia, avuțiile unui oraș, etc.: mă prinz că voiu pune mîna pe acel tîlhar oare ne jefuește (isp.); Cei mai mari te măgulesc Și norodul jăfuiesc (don.) [jaf].

JEFUI, jefuiesc, vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte în cantități mari și de obicei făcînd uz de violență. V. prăda. A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. (Cu pronunțare regională) Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi și, mai ales, la colectivități) A stoarce de averi; (cu privire la averi) a-și însuși bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre.Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. – Variante: (învechit) jecui, jăcui, jacui vb. IV.

A JEFUI ~iesc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violență); a jecmăni; a jumuli. /jaf + suf. ~ui

JECUI vb. IV v. jefui.

JĂUI (-uesc) vb. tr. Băn. = JEFUI.

JEHUI (-uesc) = JEFUI: ori-carele se va face a vîna pre lîngă drum... să jăhuiască pre cineva (prv.-mb.) [jah].

JĂCUI vb. (Mold.) A jefui, a prăda. A: Prădînd și jăcuind. URECHE. De averile lor și de viață i-au jecuit. NCCD, 238 ; cf. VARLAAM.; PRAV.; DOSOFTEI, VS; MOLITVENIC (sec, XVII); PSEUDO-COSTIN, 20v: AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. ◊ Fig. Voiu lua hotarăle limbilor și virtutea lor voiu jecui. DP, 27v. // B: Jăcuiră toată tabăra. BIBLIA (1688). Variante: jecui (VARLAAM: PRAV.; MOLITVENIC (sec. XVII; AXINTE URICARIUL; NCCD, 238; PSEUDO-COSTIN, 20v; CANTEMIR, HR. Etimologiș: jac + suf. -ui. Cf. ucr. žakuvati, magh. zsákolni. Vezi și jac, jăcaș, jăcuire. Cf. l o t r i, t î l h u i.

jăfuì v. 1. a pune mâna cu violență pe avutul unui oraș, al unei case; 2. a comite exacțiuni, sustrageri frauduloase; 3. a fura dela un autor ideile, frazele sale. [Și jefuì: cf. rut. JEHUVATI, a prăda].

jăcuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni, pun în sac, jăfuĭesc. V. jac, jacă). Vechĭ. Est. Jăfuĭesc. – Și jec- (vest).

jăfuĭésc v. tr. (d. jaf). Jăcuĭesc, despoĭ, prad grozav: a jăfuĭ un om, o casă, un oraș, o țară, (fig.) un autor de ideĭle luĭ. – Și jef- (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, 3 sg. jefuiește, imperf. 1 jefuiam; conj. prez. 1 sg. să jefuiesc, 3 să jefuiască

jefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, imperf. 3 sg. jefuia; conj. prez. 3 să jefuiască

jefui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, imperf. 3 sg. jefuia; conj. prez. 3 sg. și pl. jefuiască

jefui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, conj. jefuiască)

jăcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

jefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JEFUI vb. 1. a prăda, (rar) a tâlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tâlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. v. deposeda. 4. v. răpi. 5. v. jecmăni.

jefui vb. IV. tr. I 1 (compl. indică așezări omenești, ținuturi, țări etc.) a prăda, <rar.> a tâlhări, <înv. și reg.> a jerpeli, a pleșcui, a plenui, <înv.> a înrobi, a sângecli, a strica, a tâlhui, <turc.; înv.> a iagmaladisi, <fig.; pop.> a beli, <fig.; înv.> a dezbrăca. Câțiva pușcăriași evadați au jefuit satul. În vechime, hoarde de barbari au jefuit țara. 2 (compl. indică oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică obiectul deposedării) a deposeda, a despuia, a prăda, a spolia, a tâlhări, <înv. și pop.> a lotri, <reg.> a bicheri,a răbăli, <înv.> a globăni, <fig.; pop. și fam.> a dezbrăca, <fig.; înv.> a spăla, <arg.> a desfrunzi, a globi, a golgăni, a goli. Prin înșelăciune, au reușit să-i jefuiască pe bătrâni de bunurile lor. 3 (compl. indică oameni) a extorca,a jecmăni, <reg.> a dicăsi, a jăpcăni, <fig.> a jumuli, a jupui, a mulge, a scurge, a stoarce, a suge, <fig.; rar> a jintui, <fig.; pop.> a jupi, <fig.; fam.> a carota. 4 (compl. indică instituții, clădiri, mobile, obiecte etc. încuiate sau închise) a devaliza, a devasta, a prăda, a sparge, <arg.> a trosni. Casa a fost jefuită de hoți. Indivizi mascați au jefuit seiful băncii. 5 (compl. indică bunuri, obiecte posedate de cineva) a prăda, a răpi, <înv.> a răpști, a rupe. Un hoț i-a jefuit poșeta. II fig. (fam.; compl. indică autori, pictori, muzicieni, idei, texte, opere de artă etc.) v. Copia. Plagia.

JEFUI vb. 1. a prăda, (rar) a tîlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. a deposeda, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpînul i-a ~ de tot ce-au avut.) 4. a prăda, a răpi, (înv.) a răpști. (I-a ~ de întreaga agoniseală.) 5. a jecmăni, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jăcui, jăcuiesc, vb. IV (reg.) a jefui.

Intrare: jefui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jefui
  • jefuire
  • jefuit
  • jefuitu‑
  • jefuind
  • jefuindu‑
singular plural
  • jefuiește
  • jefuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiesc
  • jefuiam
  • jefuii
  • jefuisem
a II-a (tu)
  • jefuiești
(să)
  • jefuiești
  • jefuiai
  • jefuiși
  • jefuiseși
a III-a (el, ea)
  • jefuiește
(să)
  • jefuiască
  • jefuia
  • jefui
  • jefuise
plural I (noi)
  • jefuim
(să)
  • jefuim
  • jefuiam
  • jefuirăm
  • jefuiserăm
  • jefuisem
a II-a (voi)
  • jefuiți
(să)
  • jefuiți
  • jefuiați
  • jefuirăți
  • jefuiserăți
  • jefuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiască
  • jefuiau
  • jefui
  • jefuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăcui
  • jăcuire
  • jăcuit
  • jăcuitu‑
  • jăcuind
  • jăcuindu‑
singular plural
  • jăcuiește
  • jăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiesc
  • jăcuiam
  • jăcuii
  • jăcuisem
a II-a (tu)
  • jăcuiești
(să)
  • jăcuiești
  • jăcuiai
  • jăcuiși
  • jăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăcuiește
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuia
  • jăcui
  • jăcuise
plural I (noi)
  • jăcuim
(să)
  • jăcuim
  • jăcuiam
  • jăcuirăm
  • jăcuiserăm
  • jăcuisem
a II-a (voi)
  • jăcuiți
(să)
  • jăcuiți
  • jăcuiați
  • jăcuirăți
  • jăcuiserăți
  • jăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuiau
  • jăcui
  • jăcuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăfui
  • jăfuire
  • jăfuit
  • jăfuitu‑
  • jăfuind
  • jăfuindu‑
singular plural
  • jăfuiește
  • jăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăfuiesc
(să)
  • jăfuiesc
  • jăfuiam
  • jăfuii
  • jăfuisem
a II-a (tu)
  • jăfuiești
(să)
  • jăfuiești
  • jăfuiai
  • jăfuiși
  • jăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăfuiește
(să)
  • jăfuiască
  • jăfuia
  • jăfui
  • jăfuise
plural I (noi)
  • jăfuim
(să)
  • jăfuim
  • jăfuiam
  • jăfuirăm
  • jăfuiserăm
  • jăfuisem
a II-a (voi)
  • jăfuiți
(să)
  • jăfuiți
  • jăfuiați
  • jăfuirăți
  • jăfuiserăți
  • jăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăfuiesc
(să)
  • jăfuiască
  • jăfuiau
  • jăfui
  • jăfuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăhui
  • jăhuire
  • jăhuit
  • jăhuitu‑
  • jăhuind
  • jăhuindu‑
singular plural
  • jăhuiește
  • jăhuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăhuiesc
(să)
  • jăhuiesc
  • jăhuiam
  • jăhuii
  • jăhuisem
a II-a (tu)
  • jăhuiești
(să)
  • jăhuiești
  • jăhuiai
  • jăhuiși
  • jăhuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăhuiește
(să)
  • jăhuiască
  • jăhuia
  • jăhui
  • jăhuise
plural I (noi)
  • jăhuim
(să)
  • jăhuim
  • jăhuiam
  • jăhuirăm
  • jăhuiserăm
  • jăhuisem
a II-a (voi)
  • jăhuiți
(să)
  • jăhuiți
  • jăhuiați
  • jăhuirăți
  • jăhuiserăți
  • jăhuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăhuiesc
(să)
  • jăhuiască
  • jăhuiau
  • jăhui
  • jăhuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăui
  • jăuire
  • jăuit
  • jăuitu‑
  • jăuind
  • jăuindu‑
singular plural
  • jăuiește
  • jăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăuiesc
(să)
  • jăuiesc
  • jăuiam
  • jăuii
  • jăuisem
a II-a (tu)
  • jăuiești
(să)
  • jăuiești
  • jăuiai
  • jăuiși
  • jăuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăuiește
(să)
  • jăuiască
  • jăuia
  • jăui
  • jăuise
plural I (noi)
  • jăuim
(să)
  • jăuim
  • jăuiam
  • jăuirăm
  • jăuiserăm
  • jăuisem
a II-a (voi)
  • jăuiți
(să)
  • jăuiți
  • jăuiați
  • jăuirăți
  • jăuiserăți
  • jăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăuiesc
(să)
  • jăuiască
  • jăuiau
  • jăui
  • jăuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jecui
  • jecuire
  • jecuit
  • jecuitu‑
  • jecuind
  • jecuindu‑
singular plural
  • jecuiește
  • jecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiesc
  • jecuiam
  • jecuii
  • jecuisem
a II-a (tu)
  • jecuiești
(să)
  • jecuiești
  • jecuiai
  • jecuiși
  • jecuiseși
a III-a (el, ea)
  • jecuiește
(să)
  • jecuiască
  • jecuia
  • jecui
  • jecuise
plural I (noi)
  • jecuim
(să)
  • jecuim
  • jecuiam
  • jecuirăm
  • jecuiserăm
  • jecuisem
a II-a (voi)
  • jecuiți
(să)
  • jecuiți
  • jecuiați
  • jecuirăți
  • jecuiserăți
  • jecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiască
  • jecuiau
  • jecui
  • jecuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jehui
  • jehuire
  • jehuit
  • jehuitu‑
  • jehuind
  • jehuindu‑
singular plural
  • jehuiește
  • jehuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jehuiesc
(să)
  • jehuiesc
  • jehuiam
  • jehuii
  • jehuisem
a II-a (tu)
  • jehuiești
(să)
  • jehuiești
  • jehuiai
  • jehuiși
  • jehuiseși
a III-a (el, ea)
  • jehuiește
(să)
  • jehuiască
  • jehuia
  • jehui
  • jehuise
plural I (noi)
  • jehuim
(să)
  • jehuim
  • jehuiam
  • jehuirăm
  • jehuiserăm
  • jehuisem
a II-a (voi)
  • jehuiți
(să)
  • jehuiți
  • jehuiați
  • jehuirăți
  • jehuiserăți
  • jehuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jehuiesc
(să)
  • jehuiască
  • jehuiau
  • jehui
  • jehuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jacui
  • jacuire
  • jacuit
  • jacuitu‑
  • jacuind
  • jacuindu‑
singular plural
  • jacuiește
  • jacuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiesc
  • jacuiam
  • jacuii
  • jacuisem
a II-a (tu)
  • jacuiești
(să)
  • jacuiești
  • jacuiai
  • jacuiși
  • jacuiseși
a III-a (el, ea)
  • jacuiește
(să)
  • jacuiască
  • jacuia
  • jacui
  • jacuise
plural I (noi)
  • jacuim
(să)
  • jacuim
  • jacuiam
  • jacuirăm
  • jacuiserăm
  • jacuisem
a II-a (voi)
  • jacuiți
(să)
  • jacuiți
  • jacuiați
  • jacuirăți
  • jacuiserăți
  • jacuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiască
  • jacuiau
  • jacui
  • jacuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jefui, jefuiescverb

  • 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119. DLRLC
  • 2. științe juridice A săvârși un jaf. MDA2
  • 3. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre. DLRLC
    • format_quote Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. DLRLC
  • 4. Exploata. MDA2
    sinonime: exploata
  • 5. impropriu Plagia. MDA2
    sinonime: plagia
  • 6. impropriu A răpi și a viola o femeie. MDA2
  • 7. Devasta. MDA2
    sinonime: devasta
etimologie:
  • Jaf + sufix -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.