2 definiții pentru junghiuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
junghiuleț sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 94 / Pl: ~e / E: junghi + -uleț] 1-2 (Șhp) Junghi (2) (ușor).
JUNGHIULEȚ, junghiulețe, s. n. Diminutiv al lui junghi (1). Am două ghemulețe crețe, Sînt bune de junghiulețe (Piperul). PĂSCULESCU, L. P. 94.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: junghiuleț
junghiuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
junghiuleț, junghiulețesubstantiv neutru
-
- Am două ghemulețe crețe, Sînt bune de junghiulețe (Piperul). PĂSCULESCU, L. P. 94. DLRLC
-
etimologie:
- junghi + -uleț. MDA2