libertin, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 31/16 / Pl: ~i, ~e / E: lat libertinus, fr libertin] 1 smf (Ant) Libert. 2 smf (Ant; spc) Copil al unui libert. 3 smf (În Evul Mediu) Țăran liber³ care se putea mișca de pe o moșie pe alta. 4-5 smf, a (Persoană) care iubește libertatea socială. 6-7 smf, a (Persoană) care sfidează convențiile sociale obișnuite. 8-9 smf, a (Persoană) care încalcă regulile decenței și ale moralei Si: desfrânat, imoral, indecent, ușuratic. 10-12 a (Pex) Care denotă o atitudine de om libertin (4, 6, 8). 13-15 a (Pex) Caracteristic unui om libertin (4, 6, 8). 16 a (Pex) Lipsit de restricții.

LIBERTIN, -Ă, libertini, -e, adj. Care sfidează regulile decenței și moralei; ușuratic, desfrînat.

LIBERTIN adj. Indecent, ușuratic, desfrînat. [< fr. libertin, cf. lat. libertinus – libert].

LIBERTIN, -Ă adj. indecent, ușuratic, desfrânat. (< fr. libertin, lat. libertinus)

libertin, -ă adj. (utilizare greșită) Spontan, sălbatic ◊ „În lume există foarte multe tipuri de economie de piață, de la cea de tip libertin, sălbatec, la cea de tip suedez sau japonez care e de tip social [...]” R.l. 23 XI 92 p. 1. ◊ „Littré afirmă că libertin are, ca adjectiv, un sens învechit și unul în vigoare. În cel dintâi, e vorba de o persoană sau de o opinie care nu se supun nici credinței, nici practicilor religioase. În cel de al doilea, e vorba exclusiv de un școlar care își neglijează îndatoririle, preferând joaca. Limba română cunoaște doar sensul de ușuratic sau, la limită, desfrânat. Am stat și am cugetat la ce va fi vrut să spună dl. Văcăroiu cu economia libertină de piață, fiindcă despre aceea socială am mai auzit și eu una sau alta. Din context rezultă în mod clar că economia libertină este una spontană, sălbatecă [...] Ne rămâne să credem că primul ministru a implementat un sens nou în limba română [...] O îmbogățire libertină, adică spontană, a limbii române.” R.lit. 28 XII 92 p. 24 (Articolul reprodus mai sus, semnat de N. Manolescu, ne scutește de orice alt comentariu asupra sensului cuvântului libertin)

LIBERTIN ~ă (~i, ~e) și substantival Care sfidează legile moralei și ale decenței. /<fr. libertin, lat. libertinus

*libertín, -ă s. (lat. libertinus, libertina, libert, libertă). Prea liber în obiceĭurĭ, în purtare, (destrăbălat).

libertin adj. m., pl. libertini; f. libertină, pl. libertine

libertin adj. m., pl. libertini; f. libertină, pl. libertine

libertin adj. m., pl. libertini; f. sg. libertină, pl. libertine

LIBERTIN adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.

libertin adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS.