10 definiții pentru lingușire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGUȘIRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură. – V. linguși.

LINGUȘIRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură. – V. linguși.

lingușire sf [At: (a. 1794) / Pl: ~ri / E: linguși] 1 Gudurare a câinilor Si: lingușeală (1), lingușit1 (1), (înv) lingușie (1). 2 Insistență pe lângă cineva pentru obținerea unui avantaj moral sau material Si: insinuare, lingușeală (2), lingușit1 (2), (înv) lingușie (2). 3-4 Vorbă sau atitudine lingușitoare (1) Si: flatare, lingușeală (3-4), lingușit1 (3-4), măgulire, (rar) lingușitorie (1-2), (înv) lingușie (3-4), (înv) lingușitură (1-2). 5 (Frî) Convingere, din orgoliu, asupra unui anumit lucru Si: lingușeală (5), lingușit1 (5), (înv) lingușie (5). 6 Întreținere a unei speranțe Si: amăgire, lingușeală (6), lingușit1 (6), mințire, (înv) lingușie (6). 7 Încercare de câștigare a afecțiunii, a bunăvoinței cuiva, prin vorbe și atitudini măgulitoare, laude exagerate etc. Si: adulare, flatare, lingușeală (1), lingușit1 (7), măgulire, periere, (înv) lingușie (7). 8 (Fig) Ispitire. 9 (Frî) Încurajare. 10 (Pop) Alintare.

LINGUȘIRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; p. ext. vorbă, atitudine lingușitoare. V. măgulire. [Șarlatanul] să înșele putu mai cu înlesnire aci prin îngîmfare, aci prin lingușire. MACEDONSKI, O. I 169. Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84. Lingușirea otrăvește pe oricare înțelept. BOLLIAC, O. 263.

lingușire f. laudă falșă sau exagerată cu scop de a plăcea.

lingușíre f. Adulațiune, acțiune de a linguși, laudă falsă și interesată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lingușire s. f., g.-d. art. lingușirii; pl. lingușiri

lingușire s. f., g.-d. art. lingușirii; pl. lingușiri

lingușire s. f., g.-d. art. lingușirii; pl. lingușiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LINGUȘIRE s. flatare, lingușeală, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mâglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămâiere. (~ unui superior.)

LINGUȘIRE s. flatare, lingușeală, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.)

Intrare: lingușire
lingușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingușire
  • lingușirea
plural
  • lingușiri
  • lingușirile
genitiv-dativ singular
  • lingușiri
  • lingușirii
plural
  • lingușiri
  • lingușirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lingușire, lingușirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Șarlatanul] să înșele putu mai cu înlesnire aci prin îngîmfare, aci prin lingușire. MACEDONSKI, O. I 169. DLRLC
    • format_quote Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84. DLRLC
    • format_quote Lingușirea otrăvește pe oricare înțelept. BOLLIAC, O. 263. DLRLC
etimologie:
  • vezi linguși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.