livadă sf [At: (a. 1684) IORGA, S. D. VIII, 29 / V: (îvr) lev~, ~de, ~die, ~vea~, ~vede, ~vedie, ~vezea / Pl: ~vezi, (îrg) ~de, ~văzi, ~vezuri / E: bg ливада, ucr левада] 1 (Udp „de”, care arată felul, specia) Suprafață de teren plantată cu pomi fructiferi. 2 (Șîs ~ de sau cu fân) Întindere de pământ pe care se lasă să crească iarbă pentru cosit sau pentru pășunat Si: delniță (2), fâneață, islaz. 3 (Pop) Loc îngrădit pe lângă casă, cultivat cu legume, flori etc. Si: grădină (1). 4 (Înv) Pajiște artificială sau naturală, amenajată ca loc public de odihnă și agrement Si: parc. 5 (Mun; Trs) Zonă inundabilă a unei ape curgătoare, unde iarba crește din abundență. 6 (Olt; Ban) Loc de pe care s-a cosit fânul. 7 (Olt) Porțiune de pământ arabil, lăsată nelucrată și necultivată Si: pârloagă, țelină. 8 (Mun) Pădure tânără de tufe Si: braniște (2).

LIVADĂ, livezi, s. f. 1. Plantație de pomi, de arbori fructiferi. Îmi întorsei ochii spre livadă, spre șirul perilor încărcați de rod. C. PETRESCU, S. 178. La nucii din livezi m-am dus; Să văd ce e prin vale. COȘBUC, P. II 215. Situațiunea Cotnarului încungiurat de vii, livezi și păduri făcea încîntătoare vilegiatura. NEGRUZZI, S. I 106. 2. Întindere de pămînt (uneori în apropierea gospodăriei) pe care de obicei crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. V. pajiște. Livezi încîntătoare pe care s-au sfărîmat și au căzut, în chip de flori, mii de curcubee. GALACTION, O. I 344. Cu brîne de aur e bolta încinsă Și iarba livezilor cîntă. GOGA, C. P. 84. Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez. COȘBUC, P. I 59. – Variantă: livede (ISPIRESCU, L. 318, POPESCU, B. II 18) s. f.

LIVADĂ ~ezi f. 1) Suprafață de teren plantată cu pomi fructiferi. 2) rar Loc pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. /<bulg. livada, ucr. levada

livadă f. Mold. V. livede.

livádă f., pl. ezĭ (vsl. bg. liváda, d. ngr. liváda și livádi, livadă; vgr. libás, -ádos, loc umed, livadă, d. libádion, picătură, izvor, leibo, torn, picur; rus. leváda). Loc plantat cu pomĭ. – În Munt. vest livéde, pl. ezĭ. Munt. vechĭ și azĭ Trans. liváde, pl. ăzĭ. În Gorj livadă, loc de fîneață și apoĭ de păscut.

livade^[1] sf vz livadă corectat(ă)

livadie^[1] sf vz livadă corectat(ă)

liveadă sf vz livadă

livede sf vz livadă

livedie sf vz livadă

livezea sf vz livadă

livede f. 1. câmp de fân; 2. loc plantat cu iarbă: livede cu pruni. [Mold. livadă = Bulg. LIVADA].

livéde, V. livadă.

livadă s. f., g.-d. art. livezii; pl. livezi

livadă s. f., g.-d. art. livezii; pl. livezi

livadă s. f., g.-d. art. livezii; pl. livezi

livadă

livadă, -vezi.

LIVADĂ s. pomet, (înv. și reg.) sad, (reg.) ogradă, pomăret, pomărie, pomăriște, pomărit, (Maram., Transilv., Ban. și nordul Mold.) rât. (O ~ de pruni.)

LIVADĂ s. pomet, (înv. și reg.) sad, (reg.) ogradă, pomăret, pomărie, pomăriște, pomărit, (Maram., Transilv., Ban. și nordul Mold.) rît. (O ~ de pruni.)

livadă (livezi), s. f. – Imaș, pășune, pajiște. – Var. livade, (Munt.) livede. – Mr. livade. Ngr. λιβάδι(ον), prin intermediul sl. livada (Miklosich, Slae. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 336; Cihac, II, 174; Pușcariu, Lr., 260), cf. v. sb. livada, livadije (Berneker 771; Vasmer, Gr., 91), bg., sb., cr. livada, rus. levada. Der. direct din ngr. (Roesler 571; Murnu 33; Pascu, II, 58), este, și ea, posibilă.

„Livada duhovnicească” v. „Limonariu”.

LIVADA 1. Com. în jud. Arad, în Câmpia Aradului; 3.058 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L.). Nod rutier. Stul L. este menționat documentar în 1553. 2. Com. în jud. Satu Mare, situată în Câmpia Someșului, pe râurile Egher și Racta; 7.038 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L.). Fabrici de cărămidă, de tricotaje și conf. Centru de confecționare manuală a covoarelor și de prelucr. primară a fructelor. Creșterea bovinelor și ovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Vestigii din Epoca bronzului. Muzeu etnografic (în satul L.). În satul L., menționat documentar în 1270, se află o biserică reformată, construită în 1779, în stil gotic, un castel în stil baroc (1760), o biserică romano-catolică cu hramul Descoperirea Sfintei Cruci (1779) și o biserică ucraineană cu hramul Acoperământul Maicii Domnului (1700).

LIVEZI 1. Com. în jud. Bacău, situată în depr. Tazlău-Cașin, pe râul Tazlău; 5.375 loc. (2000). În satul Bălăneasa se află o biserică de zid cu hramul Nașterea Maicii Domnului (ante 1809), iar în satul Poiana, o biserică de lemn cu hramul Sf. Dumitru (1814, cu adăugiri din 1912 și restaurată în 1989). 2. Com. în jud. Vâlcea, situată în piem. Oltețului, pe râul Olteț; 2.681 loc. (2000). Bisericile cu hramurile Întâmpinarea Domnului (1825) și Sf. Dimitrie (1840-1841), în satele Pârâienii de Jos și Pârâienii de Sus. În satul Părăușani se află o biserică cu dublu hram – Sf. Nicolae și Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1803-1807), iar în satul Pleșoiu, biserica de lemn f. Nicolae (1807).

Rosa arvensis Huds., « Roză de livezi », (syn.. R. repens Scop.). Specie care înflorește-vara. Flori roz sau albe, mari, pînă: la 5 cm diametru (sepale întregi, nedivizate, stile concrescute într-o columnă lungă, exertă, de lungimea staminelor), în raceme umbeliforme, pauciflore (fără miros). Frunze (cad toamna) cu 5-7 foliole mici, ovat-rotunde, serate pe margini, pe partea inferioară verzi-deschis cu peri pe nervuri, lungi de- cm. Arbuști repenți sau scadenți. Fruct ovat, roșu-închis.