LOGODNĂ, logodne, s. f. Ceremonie (religioasă) prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie și nuntă. – Din sl. lagodĩnŭ.

logodnă sf [At: VARLAAM, C. 232 / V: (îrg) ~onă, (reg) ~oană, ~odă, ~olnă, logon sn, ~ondă, ~ornă / Pl: ~ne / E: slv лагодьнъ] 1 Legământ prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească Si: (reg) credință, încredințare (îvr) logodință (1), logoditură (1). 2 Ceremonie religioasă organizată pentru a consfinți logodna (1) Si: (rar) logodire, (îvr) logodință (2), logoditură (2). 3 (Pex) Petrecere organizată cu prilejul logodnei (2). 4 (Rar) Text religios prin care se oficiază legământul de a se căsători. 5 (Bis) Unire cu divinitatea printr-o viață monahală fără păcate. 6 (Pex) Interval de timp dintre ceremonia de logodnă (1) și nuntă. 7 (Îvr) Legătură care realizează o unitate. 8 (Fig; cu referire la cuvinte) Îmbinare. 9 (Îvr) Garanție prin care se certifică sau se întărește o logodnă (1).

LOGODNĂ, logodne, s. f. Ceremonie prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie și nuntă. – Din sl. lagodĩnŭ.

LOGODNĂ, logodne, s. f. Ceremonie prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; promisiune solemnă de căsătorie. Te-ai dus la dragostea ta pecetluită cu logodnă. SADOVEANU, O. VI 51. Ce veseli erau Dinu și Florica în sara logodnei! BUJOR, S. 33. Chiar astăzi au de gînd să facă logodna. ALECSANDRI, T. I 203.

LOGODNĂ ~e f. 1) Ceremonie prin care un tânăr și o tânără se angajează solemn să se căsătorească, făcând schimb de verighete. 2) Promisiune solemnă făcută de logodnici. 3) Petrecere organizată cu acest prilej. 4) Perioadă cuprinsă între această ceremonie și nuntă. [G.-D. logodnei] /<sl. logodinu

logodnă f. promisiune de căsătorie și serbarea ce precede nunta. [Din slav. LAGODINŬ, logodit].

logódnă f., pl. e (d. vsl. lagodĭnŭ, bg. lagóden și góden, fem. -dna, convenabil). Ceremonia pin care logodeștĭ saŭ te logodeștĭ. – Și logornă (Munt. Olt.). Cp. cu cloporniță, mocirlă, povirlă.

logoană sf vz logodnă

logodă sf vz logodnă

logolnă sf vz logodnă

logon sn vz logodnă

logonă sf vz logodnă

logondă sf vz logodnă

logornă sf vz logodnă

logórnă, V. logodnă.

logodnă s. f., g.-d. art. logodnei; pl. logodne

logodnă s. f., g.-d. art. logodnei; pl. logodne

logodnă s. f., g.-d. art. logodnei; pl. logodne

logodnă

LOGODNĂ s. (reg.) ciaiz, tocmă, tocmeală, (Transilv. și Bucov.) credință, încredințare, (înv.) arăvon, așezământ, logodință, sponsalie. (~ unor tineri.)

LOGODNĂ s. (reg.) ciaiz, tocmă, tocmeală, (Transilv. și Bucov.) credință, încredințare, (înv.) arăvon, așezămînt, logodință, sponsalie. (~ unor tineri.)