luminiță sf [At: CONACHI, P. 178 / V: (îvp) ~nuță / Pl: ~țe / E: lumină + -iță] 1-6 (Șhp) Luminea (1-6). 7 (Pop) Pupilă. 8 (Șîc ~ța-nopții) Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă Si: iarba-asinului (Oenothera biennis). 9 (Bot; îc) ~-de-munte Planta Melandryum rubrum.

LUMINIȚĂ, luminițe, s. f. Diminutiv al lui lumină. 1. v. lumină (I 1). Nici un amînar n-avea... Ca să-și facă luminiță. PĂSCULESCU, L. P. 171. 2. v. lumină (I 2). În sat clipeau cele dintîi luminițe. CAMILAR, TEM. 43. Arde luminița-ncet, Am un bade și-l aștept; Arde luminița bine, Cine mi-i drag nu mai vine. ANT. LIT. POP. I 115. ♦ (Popular) Lumînare mică, lumînărică. Încep toți să se caute prin buzunare și ies la iveală o mulțime de luminițe de ceară, uitate. SP. POPESCU, M. G. 31. 3. (Poetic) Scînteiere, sclipire a ochilor. Zîmbi rece, cu o luminiță în ochii ei frumoși, verzi. DUMITRIU, B. F. 144. În ochii ei frumoși albaștri scînteia o luminiță, care părea că tremură în umbra genelor mari. SADOVEANU, O. IV 203. – Pl. și: luminiți (SADOVEANU, B. 288).

luminiță f. 1. lumină mică; 2. luminița nopții, plantă cu flori mari galbene, crește prin locuri nisipoase și umede (Oenothera biennis).

luminíță f., pl. e. Lumină mică. Lumină, un pește. O plantă erbacee sălbatică cu florĭ marĭ galbene, cu fructe capsulare, originară din America de Nord (oenothéra [saŭ ónagra] biénnis).

luminiță s. f., g.-d. art. luminiței; pl. luminițe

luminiță s. f., g.-d. art. luminiței; pl. luminițe

luminiță s. f., g.-d. art. luminiței; pl. luminițe

LUMINIȚĂ s. (BOT.; Oenothera biennis) (reg.) iarba-asinului.

LUMINIȚĂ s. (BOT.; Oenothera biennis) (reg.) iarba-asinului.

OENOTHERA L., LUMINIȚĂ, fam. Oenotheraceae. Gen originar din zonele subtropicale ale Americii, peste 100 specii, anuale, bienale sau vivace, erbacee, cîteva lemnoase, de obicei erecte, ramificate, înfrunzite, cu frunze alterne, lobate sau penate. Flori (4 sepale, 4 petale invers-ovate de 1 cm diametru, sesile, 8 stamine, ovar cu 4 loji, tub floral lung) care se deschid seara, galbene, roșii, albe, albastre sau panașate, mari, în formă de cupă, în axa frunzei, solitare, rar cîte 2. Fruct, capsulă.