19 definiții pentru luntre
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUNTRE, luntri, s. f. Ambarcațiune cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [Pl. și: luntre] – Lat. *lunter, -tris ( = linter).
luntre sf [At: COD. VOR. 91/8 / V: (înv) ~rie (7), (îrg) lin~ / Pl: ~re, (rar) ~ri / E: ml lunter] 1 Ambarcație cu fundul plat, având prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari Si: barcă (1), (înv) caic (1), (îrg) cin (2), (reg) ciobacă, (reg) dubas, (îrg) lotcă, șaică. 2 (Pfm; îe) A se face (sau a se așeza, a se pune) ~ și punte A încerca prin toate mijloacele să obțină, să realizeze, să împiedice etc. ceva. 3 (Pfm; îe) A umbla (sau a fi) (cu curul) în două ~ A juca pe două planuri 4 (Pfm; îae) A fi indecis. 5 (Îs) ~ de Snagov Albie mare scobită într-un trunchi de copac, al cărei interior e împărțit în două părți inegale. 6 (Înv) Efigie de pe vechile monede austriece, reprezentând o barcă. 7 (Reg; îf luntrie) Unealtă la moară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [Pl. și: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
LUNTRE, luntre și luntri, s. f. Barcă de obicei cu vîsle. Pe rîmnic în păpurișul tînăr, neagră și nemișcată, sta o luntre cu lopețile în laturi, ca o pasere ostenită, cu aripile atîrnate. SADOVEANU, O. I 101. Iar din umbre de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. Bate vîntul sălcile, Să pornească luntrile. HODOȘ, P. P. 81. ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca toate mijloacele spre a realiza sau spre a obține ceva. Tot el se așezase luntre și punte... să potolească îndîrjirea oștirii. C. PETRESCU, R. DR. 23. Cînd cădea cîte un pîrjol... el se făcea luntre și punte și-și scăpa țeara. ISPIRESCU, L. 11. S-a pus el – nu-i vorbă – luntre și punte... dar degeaba i-a fost. CREANGĂ, P. 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNTRE ~e f. Ambarcație de dimensiuni mici, fără punte, cu fundul plat, propulsată cu ajutorul motorului sau al vâslelor; barcă. * A se face (sau a se pune) ~ și punte a face tot posibilul pentru a atinge un scop. A sta între două ~i a ține și cu unul și cu altul; a îmbina două interese opuse. [G.-D. luntrei; Sil. lun-tre] /<lat. lunter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
luntre f. vas mic ce se mână pe apă numai cu lopeți: a se face luntre și punte, a face imposibilul. [Lat. LUNTREM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lúntre f., pl. ĭ (lat. linter, pop. lunter). Barcă, cel maĭ mic vas de navigat. A te face luntre și punte, a face tot posibilu p. un scop.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lintre sf vz luntre
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luntrie[1] sf vz luntre corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BOUR sm. 1 🐒 Soiu de bou sălbatec care trăia odinioară în pădurile Moldovei; a dispărut acum cu desăvîrșire (cel din urmă bour a fost omorît în Polonia în anul 1627) (Bos urus) (🖼 562): ~i nalți cu steme ’n frunte (EMIN.); sara a venit cu un ~ acasă (SB.) ¶ 2 🛡 Vechea pajeră a Moldovei închipuind un cap de bour (🖼 563); pr. ext. Țara Moldovei: ~ul moldovenesc era singur stăpîn pe o țară lungă (GN.) ¶ 3 ‡Fier (la început cu marca unui cap de bour) cu care se înfierau odinioară făcătorii de rele, cu care se însemnau vitele și copacii, țărușii sau pietrele de hotar care slujeau să hotărnicească două proprietăți, etc.: se cunosc boii din cireadă și caii din herghelie de pre ~ul lor (NEGR.); de aici, pr. ext. piatră de hotar ¶ 4 Partea dinainte, încovoiată în sus a tălpilor săniei (👉 SANIE) ¶ 5 Botul luntrii 👉LUNTRE) ¶ 6 pl. Marginea, bordul pălăriei: își smulgea din cap pălăria lată’n ~i (SAD.) [lat. bubalas].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
luntre s. f., g.-d. art. luntrii; pl. luntri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
luntre s. f., g.-d. art. luntrii; pl. luntri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
luntre s. f., g.-d. art. luntrei; pl. luntre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
luntre, pl. luntre
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
luntre, -tri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LUNTRE s. v. barcă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUNTRE s. barcă, (prin Ban.) schelă. (O ~ pescărească.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
luntre (luntre), s. f. – Barcă. – Mr. lăndură. Lat. lynter (Meyer 247; Pușcariu 1000; Candrea-Dens., 1027; REW 5071), cf. alb. ljundrë, vegl. lundro, ngr. λούντρα. – Der. luntrac, s. n. (prăjină pentru condus barca); luntraș, s. m. (barcagiu); luntri, vb. (a vîsli).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a sta cu fundul în două / șapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu ști ce vrea.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F108) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
luntre, luntrisubstantiv feminin
- 1. Ambarcațiune cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). DEX '09 DLRLCsinonime: barcă schelă diminutive: luntrișoară
- Pe rîmnic în păpurișul tînăr, neagră și nemișcată, sta o luntre cu lopețile în laturi, ca o pasere ostenită, cu aripile atîrnate. SADOVEANU, O. I 101. DLRLC
- Iar din umbre de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
- Bate vîntul sălcile, Să pornească luntrile. HODOȘ, P. P. 81. DLRLC
- A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tot el se așezase luntre și punte... să potolească îndîrjirea oștirii. C. PETRESCU, R. DR. 23. DLRLC
- Cînd cădea cîte un pîrjol... el se făcea luntre și punte și-și scăpa țeara. ISPIRESCU, L. 11. DLRLC
- S-a pus el – nu-i vorbă – luntre și punte... dar degeaba i-a fost. CREANGĂ, P. 144. DLRLC
-
- A sta între două luntri = a ține și cu unul și cu altul; a îmbina două interese opuse. NODEX
-
etimologie:
- *lunter, -tris (= linter). DEX '09 DEX '98